Autori > Stefan Iosif


Amorul orb




Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată!...
Dar ambii sapă sumbre galerii,
Ca doi mineri înmormântați de vii
Ce-n întuneric, făr’ de lămpi, se cată.-

Atrași de-aceleași tainici simpatii,
Boltesc tuneluri lungi ca să răzbată,
Și solul sună, unde prind să bată,
De zvonul surdei lor telegrafii.-

Tot mai aproape se aud, și tot
Mai harnici sapă vesel să s-ajungă,
Și dup-atât ocol și cale lungă

Se întâlnesc deodată bot în bot
Sub bolta nupțială a cupolei...
Și iată, astfel se iubesc – sobolii! -





Amorul orb


Aceasta pagina a fost accesata de 112 ori.