Autori > Stefan Iosif
Amorul orb
Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată!...
Dar ambii sapă sumbre galerii,
Ca doi mineri înmormântați de vii
Ce-n întuneric, făr’ de lămpi, se cată.-
Atrași de-aceleași tainici simpatii,
Boltesc tuneluri lungi ca să răzbată,
Și solul sună, unde prind să bată,
De zvonul surdei lor telegrafii.-
Tot mai aproape se aud, și tot
Mai harnici sapă vesel să s-ajungă,
Și dup-atât ocol și cale lungă
Se întâlnesc deodată bot în bot
Sub bolta nupțială a cupolei...
Și iată, astfel se iubesc – sobolii! -
Amorul orb
Aceasta pagina a fost accesata de 631 ori.