Autori > Stefan Iosif
Ca visurile
de Heinrich Heine
Ca visurile-ntunecate
Cladirile se-nsiruiesc,
si singur, invelit in manta-mi,
Tacut pe trotuar pasesc.
Acuma-n turnul catedralei
Se bate tainic miez de noapte...
M-asteapt-acasa adorata
Cu sarutari, vrajite soapte.
Prietenoasa trece luna
Calauzindu-mi pas cu pas;
Dar eu m-opresc in umbra portii,
Strigindu-i vesel: - Bun ramas.
iti multumesc, amica veche,
Ca-mi luminasi frumos pe drum;
Treci mai departe, lumineaza
si celorlalti pribegi, de-acum.
Iar de gasesti pe vreun ibovnic
Ce plinge, tu sa nu mi-l lasi;
O, mingiie-l, precum pe mine
De-atitea ori ma mingiiasi...
Ca visurile
Aceasta pagina a fost accesata de 659 ori.