• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Copii eram

      de Heinrich Heine    


        Surorei mele

    Copii eram pe-atunci, copila,
    Copii draguti, copii vioi;
    Ne cocotam printre cotete,
    Dormeam in paie amandoi...

    Iar oamenii veneau afara
    Cand noi cucurigam dracosi,
    si ei credeau de buna seama
    Ca este cantec de cocos...

    Cu lazile din curtea noastra,
    Gramada una peste alta,
    intruchipasem noi o casa:
    Gospodaria laolalta...

    De prin vecini batrana mata
    Ne cerceta-n rastimpuri dese,
    O-ntampinam cu plecaciune,
    Rostind cuvinte ne-ntelese.

    Ba o-ntrebam de sanatate,
    Politicosi, care de care;
    De-atunci, la cate mati batrane
    N-am pus aceeasi intrebare!

    Ba stam adesea la taifasuri,
    Ca doi batrani din vremi uitate,
    Ne tanguiam ca-n vremea noastra
    Erau asa frumoase toate;

    Ca dragostea, credinta, cinstea
    Pe zi ce merge, tot dispar,
    si cat de scumpa e cafeaua,
    si banul cat e azi de rar!...

    S-a dus copilaria noastra,
    si toate-s de vartej furate -
    si bani, si vremuri, si credinta,
    si cinste, si iubire - toate!...




Copii eram


Aceasta pagina a fost accesata de 695 ori.