Autori > Stefan Iosif
Husarii
de Sandor Petofi
Un tropot - trambita rasuna,
Cresc nourii de praf treptat,
Husarii sunt! Ei vin în goana,
si-au ordin ca sa maie-n sat.
Abia sositi aici, spre seara,
Ai patriei aparatori,
si bucurie, dar si teama
Cuprinde pe locuitori.
Nici bucuria lor, nici teama
Nu poate naste din senin:
Sunt chipesi, buni baieti, husarii,
Dar... cam ravnesc la bun strain.
- Ia seama, fata mea, la toate -
sopteste mama serioasa -
Cumva sa nu calatoreasca
Vreun lucru mai de pret din casa.
Odat' cu zorile, husarul
E treaz, si toti sarind pe cai
Dau pinteni, suna de plecare,
Dispar departe peste plai.
Cu o durere negraita
Se uita fata dupa ei:
Frumosii ochi înoata-n lacrimi,
Oftand se umfla pieptul ei.
- De ce esti, fata mea, tu trista?
Vorbeste: ce s-a întamplat?
- Ah, mama, a plecat husarul
si inima el mi-a furat!
Husarii
Aceasta pagina a fost accesata de 666 ori.