Autori > Stefan Iosif
Inchinare
de Heinrich Heine
Cu trandafiri, cu aur si crangi de chiparos
As vrea aceasta carte s-o-mpodobesc frumos,
Ca pe-un sicriu in care dorm cinturile mele...
O, de-as putea iubirea s-o-ngrop aici cu ele !
Odihna peste groapa iubirii infloreste,
Pe urm-atitui zbucium senina floarea-i creste.
Ci numai pentru mine rasare prea tirziu:
Ea va-nflori cind insumi in groapa am sa fiu !
Aici sunt dar acele cintari, ce-odinioara,
Ca lava ce din Etna arunca foc si para,
Zbucnira din adincul simtirii-mi arzatoare
si-n jur imprastiara scintei fulgeratoare !
Acum pare ca-s moarte, zac inghetate, mute,
si palide asteapta in negura pierdute.
Dar tresari-vor iarasi vii cinturile mele,
Cind s-o abate duhul iubirii peste ele...
si inima-mi sopteste ca vremea va sa vie,
Acel duh al iubirii cu roua sa le-nvie:
iti va cadea in mina aceasta carte-odata,
Tu, dulcea mea iubire din tara departata !
Atunci puterea vrajii, iubito, va-nceta
si palidele slove cu jale vor cata
in ochii tai cei mindri, facindu-te sa tremuri,
sopti-vor melancolic povesti din alte vremuri...
Inchinare
Aceasta pagina a fost accesata de 691 ori.