Autori > Stefan Iosif
Manusa
de Friedrich Schiller
in fata gradinii sale cu lei,
Cand gata-i sa-nceapa lupta de fiare,
Sta regele Francisc pe tron.
in preajma-i stalpii coroanei,
si de jur imprejur, pe inaltul balcon,
Cununa de mandre femei.
si la un semn s-a deschis colivia,
si grav, in arena, un leu
isi poarta mandria
si cauta mut, de jur imprejur,
Cascand fioros.
isi scutura coama-ncurcata
si se incovoaie o data,
Apoi se culca jos.
si regele da un semn iara,
si prin poarta cealalta
Un tigru salbatic salta.
Cum vede pe leu, racneste
si in cerc, fricos, il inconjoara
Cu limba-ncordata-n afara,
Cu coada valvoi
si sforaie turbat, furios
si maraie darz, apoi
Se culca alaturea, jos.
si craiul mai da un semnal,
si pe doua guri colivia
Stupeste doi leoparzi deodata.
Ei cad furtunatici, cu lacomia
De lupta-ndrazneata,
Pe tigru naval,
Acesta turbat ii inhata
Cu laba-ncruntata,
Dar leul in sus
Se-nalta urland, si toti s-au supus.
si tac imbufnate,
in cerc intinse,
De setea sangelui aprinse
Felinele infricosate.
Atunci, din balcon
Cade-o manusa din maini delicate
intre tigru si leu, la mijloc.
Iar Cunigunda-n bataie de joc
Se-ntoarce spre cavalerul Delorges:
- De-ti este amorul asa de aprins
si vrei sa mi-o dovedesti dinadins,
Ei, ada-mi atunci manusa de jos!
si cavalerul porneste in pripa,
Coboara-n arena ingrozitoare
Cu pas apasat, indraznet,
si dintre fiare
Smuceste manusa c-un gest de dispret.
si cu uimire, cu groaza,
Cavaleri si nobile dame
Se gramadesc sa-l vaza.
si el, linistit, aduce manusa-napoi.
Curtenii prind sa-l aclame.
Iar Cunigunda jubileaza,
Norocu-i rade in ochii vioi:
Ce gingas zambeste, primind pe viteaz!...
El, mandru, i-arunca manusa-n obraz:
- Rasplata, doamna, n-o mai vroi!
si pleaca, fara sa cate-napoi.
in fata gradinii sale cu lei,
Cand gata-i sa-nceapa lupta de fiare,
Sta regele Francisc pe tron.
in preajma-i stalpii coroanei,
si de jur imprejur, pe inaltul balcon,
Cununa de mandre femei.
si la un semn s-a deschis colivia,
si grav, in arena, un leu
isi poarta mandria
si cauta mut, de jur imprejur,
Cascand fioros.
isi scutura coama-ncurcata
si se incovoaie o data,
Apoi se culca jos.
si regele da un semn iara,
si prin poarta cealalta
Un tigru salbatic salta.
Cum vede pe leu, racneste
si in cerc, fricos, il inconjoara
Cu limba-ncordata-n afara,
Cu coada valvoi
si sforaie turbat, furios
si maraie darz, apoi
Se culca alaturea, jos.
si craiul mai da un semnal,
si pe doua guri colivia
Stupeste doi leoparzi deodata.
Ei cad furtunatici, cu lacomia
De lupta-ndrazneata,
Pe tigru naval,
Acesta turbat ii inhata
Cu laba-ncruntata,
Dar leul in sus
Se-nalta urland, si toti s-au supus.
si tac imbufnate,
in cerc intinse,
De setea sangelui aprinse
Felinele infricosate.
Atunci, din balcon
Cade-o manusa din maini delicate
intre tigru si leu, la mijloc.
Iar Cunigunda-n bataie de joc
Se-ntoarce spre cavalerul Delorges:
- De-ti este amorul asa de aprins
si vrei sa mi-o dovedesti dinadins,
Ei, ada-mi atunci manusa de jos!
si cavalerul porneste in pripa,
Coboara-n arena ingrozitoare
Cu pas apasat, indraznet,
si dintre fiare
Smuceste manusa c-un gest de dispret.
si cu uimire, cu groaza,
Cavaleri si nobile dame
Se gramadesc sa-l vaza.
si el, linistit, aduce manusa-napoi.
Curtenii prind sa-l aclame.
Iar Cunigunda jubileaza,
Norocu-i rade in ochii vioi:
Ce gingas zambeste, primind pe viteaz!...
El, mandru, i-arunca manusa-n obraz:
- Rasplata, doamna, n-o mai vroi!
si pleaca, fara sa cate-napoi.
Manusa
Aceasta pagina a fost accesata de 677 ori.