Autori > Stefan Iosif
Profetie
de Sandor Petofi
- Tu, mama, zici ca visurile noastre
Ni le trimite Atoatestiutorul,
Ca visu-i o fereastra fermecata
Prin care ne suride viitorul.
Visai si eu un vis, iubita mama,
Un vis frumos... Mi-l lamuresti tu mie ?
Visai azi-noapte ca-mi crescuse aripi,
si am zburat cu ele-n vesnicie !
- Copile, tu lumina vietei mele !
Luceafar blind al sufletului meu !
Fii vesel, vesel, ca-ti fagaduieste
indelungate zile Dumnezeu.
...Crescu baiatul - mare si puternic :
Din pieptu-i tinar izbucni deodata
Salbateca vapaie-a tineretii,
Ce-n inima-i gemuse-ncatusata.
El prinde harfa si izbeste-n strune,
Dus in extazul sfint al inspirarii :
Simtirea lui - maret vultur - pluteste
in lumea larga pe-aripa cintarii.
Se-nalta pin’la portile tariei
Al cintecului glas inaripat,
Desprinde stelele din cer sa-ncununeze
Cu raze fruntea lui de inspirat.
Dar e venin a cintecului miere ;
Cu fiecare cintec smuls din strune
El pierde-o floare din cununa vietii,
si inc-o zi din viata lui apune...
Se schimba-n iad simtirea-i arzatoare ;
Se mistuie, dat flacarilor prada ;
Un singur ram din arborele vietii,
si cea din urma frunza sta sa cada.
Acolo, zace-acum pe patul mortii.
Copilul suferintii... Biata mama,
Nebuna de durere, plinge-n hohot...
El, ca prin vis, aude cum blesteama :
- Nu mi-l rapi din brate, moarte hida,
Nu-mi stinge, moarte, steaua vietii mele !
Ah, visul ii menise multe zile...
Ori visele, atunci, ne mint si ele ?!
- Nu minte, mama, visul, niciodata :
La groapa numai lutul mi-l petreci,
Dar numele poetului traieste,
si va trai mereu - in veci de veci...
Profetie
Aceasta pagina a fost accesata de 666 ori.