• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Surugiul

de Nikolaus Lenau    


Vraja dulcei nopti de mai
Stapanea afara,
Sus, de-argint pluteau balai
Nori de primavara.

N-auzeai pe lunci si vai
Nici un glas sa sune,
Singura umbla pe cai
Raza blondei lune.

Molcom fremata abia
Numai vantul serii,
Spre a nu trezi cumva
Pruncii primaverii.

Chiar si tainicul izvor
Parca amutise,
Ca sa crute-a florilor
Parfumate vise.

Cornul sau la gura-atunci
Surugiul pune
si-l facu prin vai si lunci
Vesel sa rasune.

si sunau cei patru cai
Sprinteni din copite,
Ce prin infloritul rai
Ropoteau grabite.

si parea ca trec in zbor
si alearga toate,
Speriind in goana lor
Linistea din sate.

Cand, prin raiul ce-l zarim
Cum strabatem, iata
Fara veste-un tintirim
Ochilor s-arata.

Zidul mohorat statea
Sprijinit de stanca,
Crucifixul sfant veghea
Sus, in jale-adanca.

Surugiul domolind
Dintr-o data trapul,
Sus, la crucifix, privind,
Trist intoarce capul.

- Ierti, maria-ta, de-oprim,
insa n-am ce face:
Colo, sus, in tintirim
Un tovaras zace.

si de cate ori ma-ntorn,
Ma ineaca plansul:
Nimeni nu suna din corn
Mai frumos ca dansul!

si de cate ori revin
Pe-aste locuri iarasi,
Trebuie sa-i cant putin
Bunului tovaras!

Catre tintirim deci el
Cornul si-l imbie,
Sa-l auda-n somn acel
Atipit sub glie;

si-un atat de dulce zvon
Dintre stanci patrunde,
Parca mortul postilion
Din mormant raspunde.

Repede porni la drum
Goana cea nebuna:
Tanguiosul corn si-acum
in auz imi suna...





Surugiul


Aceasta pagina a fost accesata de 691 ori.