Autori > Stefan Iosif


Un imn francez lui Eminescu



Lucien Bazin




Cunosc povestea trista si scurt-a vietii tale
Si scarba ta nascuta din vanele placeri,
Si lumea ta de visuri, dorinti si dureri...
Naluca urmarita de tine-n veci pe cale.

Si am citit o parte din opera-ti maiastra;
Subt briciul suferintei umane te zaresc
Trist, implorand in graiul tau dulce romanesc
Pe amor, pe tiranul divin din lumea noastra.

Dar mai presus citit-am poemul tau romantic,
Bogat in idealuri si falnice avanturi
Ce-o sa-ti rodeasca neamul, vrajit de-acele canturi,
In care se trezeste al Romei geniu antic.

Si mi-am adus aminte atunci ca-n voi renaste
Acelasi sange nobil al rasei vechi latine,
Si-n ciuda departarii, m-apropie de tine,
Si m-a cuprins mandria ca te-am putut cunoaste!

De-atunci si munca-ti sfanta cu dragoste-o aleg.
Ci, de n-am fi vlastare aceleiasi tulpine,
Te-as fi-nteles eu totusi, citindu-te pe tine:
Poetii mari sint domnii pamantului intreg!

Asa toti cei ce-odata simtit-au cu putere
Delirul deznadejdii, cel plin de-amar si jale,
Vor ninge la acccentul sublim al lirei tale
Imens rasunatoare cand geme de durere...

Durerea e obsteasca: ucide-al ei sarut...
Tu insuti, Eminescu, o cunosteai din fase:
Inlantuindu-ti gatul cu bratele-ucigase
Te-ai strans asa de tare, ca lira ti-a tacut...

S-a stins a ta gandire in noaptea blestemata,
Pin' ce sa treci in raiul etern scaldat in raza...
Dar opera-ti ramane si duhul tau vegheaza
Asupra tarii tale in doliu-vesmantata.

In negrele amurguri, cand ne-nfioara-un vaier
Ca dintr-o alta lume, al pasarei nocturne,
Cand strop cu strop, in taina, din nevazute urne
Necunoscute lacrimi aluneca prin aer,

In tristele amurguri ce-mbrac-a noastre frunti,
Cu negura de visuri, cand singur iti arati
Al lunei disc de aur vrajind singuratati,
Cand raza ei coboara peste campii si munti,

In ceasurile-acele de teama nenteleasa,
Cand marile respira o dulce adiere,
Atunci plutesti, poete, scapat de-orice durere,
Si tara ta ti-o legeni cu drag, ca pe mireasa...

Poete, stai de straja! Spre culmile maririi
Insufla-i, ca sa lupte, a geniului scanteie,
Copil al Romaniei, o bard menit sa steie
Alaturi de stapanii slaviti ai Nemuririi!










Un imn francez lui Eminescu


Aceasta pagina a fost accesata de 813 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio