Autori > Stefan Iosif
Amorul sfaramat
de Paul Verlaine
Ieri peste noapte vintul a sfarimat Amorul
Ce-n coltul cel mai dulce ce-l tainuieste parcul
Adesea ne oprise din drum, sagetatrul,
Cu zimbetul pe buze, tinzind in aer arcul.
Ieri peste noapte vintul l-a sfarimat. si-acuma
Puzderia de marmor roteste-n zori - si-i trist
Sa vezi sub arbor soclul ce mai pastreaza numa
Iscalitura stearsa a bietului artist.
Ce trist se-nalta soclul stingher! Luindu-si zborul,
intristatoare ginduri se duc iar, ca sa vie
in visul meu de jale in care viitorul
imi prevesteste-o soarta mihnita si pustie...
E trist din cale-afara... Chiar tu, asa-i, femeie?
Ramii pierduta parca, desi firea-ti usoara
Se bucura de-un flutur de purpura ce zboara
Prin pulberea de marmor purtata pe alee...
Amorul sfaramat
Aceasta pagina a fost accesata de 706 ori.