Autori > Stefan Iosif
Dunarea
de Eduard Morike
Balada
Pe Dunare usor plutea
O barca, doi copii in ea,
El - de o parte, ea - de alta.
Ea zice: - Draga, spune dar,
Ce lucru vrei sa-ti dau in dar?
Ea minica si-o sufleca
si peste apa se pleca.
Baiatul rise si, la fel
Pe apa s-apleca si el.
- Ah, da-mi un dar, frumoasa Duna,
Tu, care esti asa de buna !
O mindra spada scoase ea,
De mult baiatul o dorea.
Baiatul insa-n mini ce are?
O salba de margaritare !
I-o aseza in negru-i par,
Parea-o printesa-n adevar !
- Mai da-mi un dar, frumoasa Duna.
Tu care esti asa de buna !
Copila mai incerca iara
si scoate-un scut de-otel afara.
Baiatul ride aiurit,
si-i scoate-un piepten aurit.
A treia oara ea incearca,
Dar ah ! aluneca din barca.
El sare dupa ea s-o scape,
Dar Duna-i fura intre ape.
ii pare rau de comoara ei
si se razbuna acum pe ei.
Pustie barca se scufunda
si soarele sta sa s-ascunda,
Iar luna cind iesi pe deal,
Iubitii morti pluteau spre mal,
El - de o parte, ea - de alta.
Dunarea
Aceasta pagina a fost accesata de 649 ori.