Autori > Magda Isanos
Cant
Cint ca privighetorile oarbe.
Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma
soarbe.
Atit de sus ne-naltam citeodata...
Sufletu-mi arde de-o flacara
infricosata.
Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
asa arde sufletul
meu.
Cred in zine, in sfinti si minuni;
prieteni, nu-mi impletiti
cununi.
Cintecul e-n mine ca-n voi tacerea;
ii banuiesc uneori
puterea,
insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit
ingerului linga mine
ivit.
Fa-ma sa cint despre oameni si suferinti,
soptesc cu buzele reci,
fierbinti,
despre saraci, despre copii si foame...
Si-n mijlocul cerestii
mele spaime,
intrezaresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui sa creez
lumea, s-o pun la loc.
Apoi ramin singura. Nu stiu nici eu
de ce mi-a
vorbit din stufisul aprins Dumnezeu.
Cant
Aceasta pagina a fost accesata de 658 ori.