• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Copilaria mea

I.

Mi-i fraged sufletul, pana pe buze mi-i fraged,
poate de iarba ce creste acuma la noi;
cu bice de aur trec sub fereastra mea ploi –
stau singura si-mi aduc aminte de multe:

Cand eram mica legasem un leagan de-o creanga.
" Vreau s-ajung steaua de-acolo..." strigam bunicului.
O, cat de sus s-au suit dusmanoasele stele...
Nu le mai vad, le-am uitat lumina curata.

Mi-i inima trista. Mama mi-a scris c-au taiat
pomii din fundul gradinii, leaganul putred;
odata cu dansul, va fi cazut in buruieni
copilaria mea - si o mananca furnicile...

II.

Cine povesteste in mine, cine
mi-aduce aminte c-am trait acolo,
in țara dintre soba si genunchii bunicului,
intaia poveste cu zmei?

Va voi face sa traiți de-a pururi,
ani dusi, miraculoase rasarituri.
Deasupra gardului unde lumea sfarsea,
azi stiu, de-acolo incepea taramul zmeului.

insa toate s-au sfarsit odata,
cand ardeau lumanarile ziua.
Bunicul dormea intr-o cutie frumoasa -
si l-au luat si l-au dus pe sub marii castani.

Toata noaptea m-am temut pentru dansul.
Vazand ca nu se mai intoarce, ziceam:
"Daca se-ntalneste cu scorpia? Haide,
Azor, sa ne ducem la el."

si singura mai tarziu am plecat.
Pe taramul zmeului misuna oameni.
in jurul inimilor lor un sarpe mic
se-ncolaceste; ei sunt tristi si rai.

Dar pentru dansii scriu poemele mele,
scutur deasupra lor copacii de-atunci si ploile:
amintiți-va ca sunt copii pe lume,
si plante albastre, si duiosii cani.

(1943)




Copilaria mea


Aceasta pagina a fost accesata de 2033 ori.