Autori > Magda Isanos
In diminetile clare
Uneori, în diminetile clare,
ma uit drept în soare râzând
si nu pot crede c-am sa mor în curând;
viata mea suna înalt, fara-ntristare.
Cred în ea, cred în numele ei
si-n colorile-anotimpului meu,
zvelta ca mestecenii, mereu,
sa freamat as vrea în soarele-acesta dintâi.
Poate nu va fi seara, poate nu va cadea
în putred octombrie fruntea-mi aprinsa;
în gluma pun mâinile mele pe piept si zic
viata e stinsa de mult, viata e stinsa…
Însa mai plin decât gradinile-n vara,
sângele meu suna atunci ridicând
o dulce-aurora-n obrajii de ceara:
o, nu-i adevarat c-am sa mor în curând...
In diminetile clare
Aceasta pagina a fost accesata de 637 ori.