Vor fi și-atuncea ierburi și zăpezi... Tu, ochi, cum ai să rabzi să nu le vezi? "Ba nu, mai pe-nnoptate-am să mă scol, să dau livezii, stupilor, ocol, să mângâi lemnul ușilor de-acasă și păpușoii galbeni pe mătasă.
Dulăii vor veni să mă miroase, cu boturile negre, somnoroase, și gudurând spinările: «stăpână, de unde vii, că mirosi a țărână?»..."