Autori > Magda Isanos
O, primavara
O, primavara, de temut esti, zîna,
cînd oarba treci si mîinile-ti întinzi
spre mugurii din vîrf cu totul blînzi
si loc de cuiburi cauti în gradina.
Tu înca nimica nu stii de culori,
de vocea calelor grava.
Tu nu stii nimica de fata bolnava
ce sta la fereastra-ntre flori.
Esti nalta, esti nalta, copacii
spre umerii tai se ridica,
o, zîna, tu nu stii nimica,
soptesc lînga praguri saracii.
Acuma tu nu stii nimica si-asculti
tacerea din arbori si oameni ;
acuma nu stii nimica, dar multi
te-asteapta sa ari si sa sameni.
Eu vad fata ta calma înca:
mari gheturi o acopar; ci toate
luminile-n preajma ta sunt bogate,
Ce melodie, ce melodie adînca !
O, primavara
Aceasta pagina a fost accesata de 643 ori.