Autori > Magda Isanos
Rochia
Din lada mirosind a molii și-a parfum
a scos o rochie din tinerețea ei bunica.
Subțire-i și ușoară ca un fum,
de parcă-ar fi țesută din nimica.
Că trist foșnește crinolina de mătase,
volanele i se distramă și se taie,
și-n loc de raze, siluete grațioase,
din alte vremi, dansează prin odaie.
Revede balul cel dintâi bătrâna,
își recunoaște rochia de față
și-i tremura pe-atlasu rece mina
de-nduioșare multa-nfiorată.
Și cum își pleacă fruntea tot mai tare
i-așa de gârbovă bunica-n vechiul sal
Ce s-a făcut frumoasă dansatoare
care-a plutit în rochia de bal?
Picioarele ușoare și micuțe,
și ochii, și surâsul strălucit,
în trupul gârbovitei bunicuțe
cum, oare, pe vecie de-au murit?
Și mi-au răspuns mătăsurile moarte,
sau poate chiar bătrâna-n vechiul sal;
nu, n-au murit, dansează mai departe
mereu în alte rochii, primul bal.
Rochia
Aceasta pagina a fost accesata de 1052 ori.