Veac de sânge si zgurã, vâlvâtaie de urã... Minciuna-i stãpânã, urlã urât si ne-ngânã. Nu mã tem sã strig si sã chem, în numele vietii, în numele diminetii ce va sã vinã, din ruinã, ca o nouã religie, caldã luminã... Striga-n câmpii Dumnezeu: "Cain, ce-ai fãcut cu fratele tãu?" Si spicele de grâu se plecau si murmurau: "L-am vãzut, l-am vãzut pe Abel, în tãrânã cãzut..."