Autori > Magda Isanos
Ingerii
Nu stiu dacã existã îngeri. Oamenii s-au gândit la tot ceea ce nu sunt si au creat îngerul. Aceastã fiintã drãgãlasã si totusi imaterialã ocupã un loc de seamã în religia si literatura lor.
Nu voi vorbi bineînteles de îngerul cu sabia în mânã, care a stat la portile raiului dupã izgonirea primei perechi, ci de îngerul blond, bucãlat si terestru, de care ne servim pentru metaforele si nedumeririle noastre.
Poetii (totdeauna oamenii acestia si-au fãcut un ideal din a nu pricepe nimic) au crezut cã femeia, mai ales cea iubitã, e un înger.
De fapt, nu se stie dacã erau siguri, pentru cã o mai numeau si demon, floare, zânã etc. Dar oricum o asociau întotdeauna în mintea lor cu ceva gingas, supranatural.
Aceasta a fost o mare gresealã si una din cauzele pentru care îngerul a decãzut.
Într-o vreme am stat si eu printre îngeri (într-un cãmin sau internat de domnisoare). Unul voia sã se mãrite cu o masinã, altul cu o vilã.
Copiii sunt si ei îngeri (când mamele se supãrã, nu ezitã totusi sã-i numeascã diavoli), acesta este un fenomen firesc: îngerul trebuie sã cadã. În privinta copiilor, care în majoritate se ocupã cu stricarea a tot ce existã: cuiburi, ghete, mingi, geamuri, care spun minciuni si-s vanitosi, si dupã Freud, chiar libidinosi. Nu stiu la ce s-o fi gândind lumea când le zice îngeri. Cu putinã psihoanalizã, termenul s-ar explica asa: "as prefera sã te faci înger si sã te sui la cer."
M-am întrebat adesea de ce omenirea a inventat îngerul. Poate din plictisealã.
Dar neamurile cele mai primitive (care n-aveau de ce se plictisi) îl cunosc.
Ori este inventia unui om urât care suferã de bãtãturi si de mãsele (de aceea îngerul a iesit imaterial) si avea nevastã urâtã (de aceea îngerul a iesit frumos, cu aripi, aripile fiind o garantie a unei mai rapide disparitii).
Omul acela suferind si-a mãrturisit suferinta, creând îngerul.
Dar câte nenorociri i s-au întâmplat de atunci acestui simpatic personaj!
Mamele, poetii si îndrãgostitii l-au coborât printre noi si l-au banalizat.
Îngerul si luna, de dânsii trebuie sã ne ferim în poezie ca si în viatã.
De aceea sã nu ne mai comparãm iubitul cu îngerul; sã-l lãsãm sã se urce pe aripile lui strãvezii, undeva sus.
În alt veac el va coborî din nou în versurile noastre.
Va fi proaspãt, nefardat, cu rochia frãgezitã de cer si va ateriza pe umãrul unui mare poet, încã necunoscut.
*
Sã nãdãjduim cã va fi un înger cu destulã personalitate ca sã nu se lase comparat când cu femeile, când cu copiii. Vã închipuiti un rol mai nobil, pe lângã acela de metaforã.
Poate cã una din mâinile lui va tine flamura unei pãci vesnice si poala îi va fi plinã cu fel de fel de sticlute cu elixiruri, pentru frumusete, pentru bãtãturi, pentru etc.
Însã toate acestea sunt visuri. În vreme ce eu scriu, cârduri de îngeri au iesit la plimbare pe Carol*. Unii sunt înalti, altii nu pot merge, altii stau în cãrucioare, dar oricât de tineri ei întind mânutele lor albe si grase spre tot ce este strãlucitor si trecãtor în lume: vitrine, automobile si chiar tramvaie.
Încã o caracteristicã pe care o uitam: îngerii n-au, sau nu se cunoaste cã au, sex.
Cu drept cuvânt e o minune, cum de s-au înmultit asa. Astãzi îi gãsim în gura tuturor poetilor, îndrãgostitilor sau chiar a oamenilor de stat, când vine vorba de "îngerul pãcii".
*Arterã principalã din Iasi
sursa: www.isanos.ro
Ingerii
Aceasta pagina a fost accesata de 728 ori.