Autori > Mihail Kogalniceanu
Discurs asupra invatamantului la sate
Sedinta din 7 februarie 1867
Din cata discutiune a urmat pana acum m-am convins ca toate partile onorabilei Adunari tind la un singur si mantuitor scop: acela adica de a avea o instructiune primarie indestulatoare, proprie de a face ca lumina sa succeada intunericului; si din inceput constat ca din nenorocire nu avem acea instructiune cum ar trebui sa fie mai ales astazi, cand toti locuitorii nostri au devenit cetateni.
Acestea zise, vin a spune ca aratarea faptelor facuta de domnul G. Ghica, adica cum s-a organziat scoalele in Tara Romaneasca, este esacta si, dupa opiniunea mea, daca s-ar fi urmat inainte cu acea sistema adoptata de fericitul intru pomenie domnul Alexandru Ghica, socotesc ca instructiunea noastra rurala s-ar fi perfectionat; din nenorocire insa acea sistema s-a abandonat de legislatiunea noua. Aicea difer in opiniune cu onor. domn G. Ghica. Nu s-a intins acea dare pentru scoala ca si in Moldova. Eu, impreuna cu principele domn Ghica, am facut parte din acea comisiune care a unificat darile in 1862, sub ministerul Barbu Catargiu. Atunci s-a calculat cat se platea sub diferite numiri in o provincie si cat in alta, si s-a unificat, s-a hotarat sub un singur titlu de dare personala, care s-a suit la 36 lei; s-a pus pe urma o dare de poduri si sosele de 12 lei; iara cat pentru darea pentru scoale, s-a sters si-mi pare foarte rau ca s-a sters, caci, daca s-ar fi pastrat in memoria fiecarui satean ca plateste pentru scoala o dare, ar fi stiut ca are dreptul de a avea scoale si datoria de a tramite pe copii la scoale. S-a sters darea aceasta si cu ocaziunea projectului pentur legea comunala s-a stipulat ca fiecare comuna e datoare sa aiba scoala sa si prin urmare sa aiba si dreptul de a-si alege invatatorii de sate, asa era in legea veche si era un pas facut spre adevarata descentralizare, caci negresit o comuna isi cunoaste si alege mai bine pe profesorul sau decat sa-l primeasca tramis gata din Bucuresti. Din nenorocire, atuncea in Adunare s-a infatisat o propunere ca statul, care a luat toate bunurile monastiresti cari mai ales erau destinate invatamantului public, sa fie dator a se ingriji si de instructiunea publica primara. A urmat discutiune mare, dupa care apoi in legea comunala s-a zis ca comunele sint datoare sa se ocupe de scoalele primare, conform cu legea instructiunei publice, si s-a lasat a se intelege ca statul sa dea profesorul si comuna sa dea localul si cele trebuitoare, intocmai ca si la comunele urbane. A venit dara legea instructiunei publice care a pus asupra statului indatorirea de a plati personalul invatamantului scolar satesc, o sarcina in adevar grea, dara corespunzatoare cu bunurile ce el a luat. Iata dara ce este astazi: statul e dator sa plateasca personalul scolar din sate precum e dator si la oras, si satele astazi nu mai sint datoare sa plateasca pe invatator si nu mai au dreptul de a-i alege. Aicea dara difer de domnul G. Ghica.
Viu acuma la a doua parte, avem sau nu invatatori primari? Nu-i avem din nenorocire, fiindca sistema care era inainte dupa legea domnului Alexandru Ghica, ca invatatorii de sate in timpul vacantei sa vina la scoalele de judete ca sa invete si ei, a cazut cu aplicarea nouei legi; mi-a fost mie dat a vedea cel din urma spectacolul unui asemenea personal invatand in timpul vacantei la scoala din Ramnciul Valcei; acolo am vazut 200 tineri traind taraneste si invatand de la institutorul de oras din Ramnicu Valcea ceea ce apoi se duceau si invatau si ei pe urma pe copii in sate. Profesorilor tarani nu le era rusine a fi tarani si a trai ca taranii; ei nu se deosebeau de ceilalti decat prin cultura, altfel traiul lor era taranesc.
Astazi, domnilor, personalul acela in mare parte, si mai ales peste Milcov, nu mai e acelasi, care esista atunci; astazi se trimit de prin orase invatatori. Cine-i tramite? Cu ce mijloace? De unde-i gaseste? Domnul Mirzescu a spus, si este adevarat, ca in toata Romania nu avem decat un singur asezamant care sa fie in stare a forma invatatori satesti: este asezamantul Vasile Lupu sau monastirea Trei Ierarhi din Iasi.
Daca acest institut nu este cu putinta sa indestuleze numarul cel mare al institutorilor ce-l dorim noi astazi, fiindca azi instructiunea publica este obligatorie si statul s-a imbracat cu indatorirea de a intinde instructiunea primara va fi publica si obligatorie.
Asadara, domnul ministru, in ardoarea sa de a intemeia scoale, si nu dupa cum ele era dupa legea lui Alexandru Ghica, de a lua sateni cari se multumeau cu o leafa mica, ci de a forma scoale mai perfecte, domnul ministru a facut pentru aceasta apel la toatya tinerimea si cu toata buna-vointa a domniei-sale insusi ne-a spus ca nu a gasit numarul acela de institutori corespunzator la numarul de 300 scoale model pe cari trebuie sa le infiinteze; nu l-a gasit, intai pentru ca lipseste instructiunea care singura i-ar fi putut forma si al duoilea pentru ca cu greu se poate forma un institut ca Vasile Lupu din Iasi.
Apoi s-a facut apel la mijloacele acelea cari se castiga prin alte scoale, cari au o menire cu totul alta decat de a forma invatatori satesti cum ii voieste natiunea, adica invatatori nu numai pe banca, dara invatatori cari sa fie mentorii, moralizatorii satenilor, cari sa fie deprinsi cu viata rustica. Domnul ministru ne-a spus ca, cu tot apelul ce a facut, de-abia a putut gasi 150-200, si pe acestia cum i-a gasit? I-a gasit in adevar buni in privinta cunostintei chipului de a preda instructiunea; dara oare gasitu-i-a buni si in privinta moralitatei, a moravurilor rustice cari trebuie sa aiba? Ma tem ca multi vor raspunde intr-un chip rau la aceasta intrebare.
D.G. Mirzescu: Eu cel dintai.
Asadara, ar trebui sa ne intoarcem la sistem vechea, la sistema lui Alexandru Ghica voda, si sa indatoram pe comune cu ele sa-si plateasca invatatorii, ca tot ele sa si-i aleaga. Cu acesti invatatori, vom avea in adevar scoale rurale in realitate, iara nu numai pe hartie, nu numai etichete cum a zis foarte bine domnu C. Gradisteanu, si intru doua banci o tabla, o creta si nici invatator, nici scolari. Cu acei invatatori ai sistemei celei vechi vom avea scoale; ei sa mearga la capitala judetului, unde vor gasi acele scoale cari nu sint infiintate, dara care trebuie sa se infiinteze, acele scoale normale, unde cu o mica cheltuiala de intretinere sa poata petrece duoa, trei luni, ca sa poata invata ceva. Daca aceasta n-o putem face, intr-un asemenea caz sa infiintam scoale normale, acele pe cari le cere legislatorul.
O voce: Esista.
Nu exista, caci n-au fonduri.
O voce: E lege.
Se zice ca e lege, dara ce zice legea: zice sa se infiinteze scoalele normale, adica sa se ia cea mai buna scoala din judet si sa se transforme in scoala normala; cu aceasta nu va sa zica ca scoalele normale esista, pentru ca la acea scoala normala trebuie sa adaogati un profesor pentru pedagogie sau sa se dea un spor din leafa aceluia dintre profesori cari va preda si pedagogia.
Asadara, la o asemenea scoala care e sa se infiinteze, trebuie sa se faca o cheltuiala. Nu numai atat, trebuie sa aducemd e prin sate pe toti invatatorii si sa-i indatorim a urma cursul scoalei normale; acestia e cu neputinta sa poata veni si starui la resedinta, daca nu li se vor da un mic adjutor ca sa se sustie.
Vin acuma la cestiunea daca dumneavoastra voiti sa aveti un milion 900 000 lei pentru a fonda scoalele asa cum intelege domnul ministru, iara nu cum intelege domnul Ionescu. Domnul Ionescu crede ca domnul ministru a inteles prin scoale normale acele 200 scoale numite scoale model.
Trebuie ca, chiar votand acest milion, sa votam o cifra ca sa se faca in judete cate o scoala normala; sa prefacem una din scoalele cele mai bune din judet in scoala normala; mai trebuie sa dam alta cifra pentru a se sustine acei oameni de tara cari vin in oras sa invete, ca la randul lor sa poata si ei a fi invatatori prin sate. Daca insa nu avem mijloace pentru aceasta, iata care e optiunea mea. Sa zicem domnului ministru: fii asa de bun domnule ministru, a te margini in cifra ceruta de domnia-ta, 1 500 000 lei, si infiinteaza scoale cum vei crede domnia-ta, iara cifra de 400 000 lei care se da mai mulot de comisiune intrebuinteaz-o sa faci acele scoale normale pe cari le cere legea actuala.
O voce: Stiu.
Nu sint; legea zice asa: se va alege din fiecare resedinta de judete scoala cea mai buna care exista si se va transforma in scoala normala; asa e, dara profesorului aceluia, caruia ii ii veti pune insarcinarea face curs de pedagogie, trebuie sa-i mai dati ceva. Pe langa aceasta trebuie sa mai dati ceva si oamenilor care vor veni la oras sa invete. Numai cu modul acesta vom putea ajunge a dobandi invatatori primari cum se cuvine. Eu respectez severitatea privigherei ce era in timpul domniei lui Alexandru voda Ghica, caci aceasta priveghere severa a dat in acel timp rezultate asa de frumoase si m-a facut pe mine sa vaz, fiind pe atunci la Giurgiu ca, din 100 oameni ce sta la port si descarca grau, 50 sa-mi raspunza ca stiu carte si, pe cand incarcau si altii descarcau, cea mai mare parte dintr-insii sa aiba condeiul si hartia in mana spre a face socoteala. Am vazut aceasta, domnilor, si toti acesti oameni stiau carte din scoalele infiintate de domnul Ghica.
Prin urmare va rog sa binevoiti ca sau sa sustrageti 400 000 lei din suma de un milion noua sute destinata prin budget pentru sustinerea scoalelor satesti si pentru infiintarea acelor scoale model, sau sa dati o deosebita suma de 400 000 lei numai pentru scoalele normale, scoalele model. Eu unul as preferi sa se desparta aceasta suma, sa ramaie pentru scoalele rurale cifra de 1 500 000 lei si sa se dea apoi deosebit suma de 400 000 lei pentru infiintarea de scoale pentru invatatori si pentru ca sa se poata da o mica subventiune tinerilor din sate ce ar voi sa vie in orase sa urmeze cursul in acele scoli pentru a deveni invatatori buni. Si atunci vom avea nu numai scoale, ci si scolari, caci in aceste scoli, prin modul ce am onoare de a propune, vom avea scolari cari au sa devie invatatori pentru scoalele satesti; si astfel sa ajungem a avea in realitate scoale rurale.
Discurs asupra invatamantului la sate
Aceasta pagina a fost accesata de 668 ori.