• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Discurs asupra cenzurii. Pe marginea discutiilor la modificarea codului penal

Sedinta din 23 ianuarie 1873



Domnilor deputati, fac un apel la simtamantul domniilor-voastre de dreptate.

Stiti foarte bine ca aveam cuvantul si inor nostru presedintemi-l acordase la articolul precedent. Cu toate acestea am raspuns la apelul domniei-sale, adica de a se inchide discutiunea, renuntand de a vorbi, insa mi-am pastrat dreptul de a vorbi la articolul din urma, care este cel de fata.

Va rog sa nu inchideti discutiunea, pentur ca in curand imi va veni si mie randul, dupa domnul Cantili, si voi fi foarte scurt. Insa va rog sa-mi permiteti sa zic si eu cuvantul meu, cu atat mai mult cu cat eu am fost osandit de soarta sa esperimentez toate sistemele de lege in materie de presa, si acela al censurei, si al ordonantelor, si al libertatii absolute. Va rog dara sa nu inchideti discutiunea.

Dupa replica lui G. CANTILI

Domnilor deputati, dupa o discutiune care a tinut o sedinta intreaga, intelegeti foarte bine ca eu nu pot sa fiu decat foarte scurt, caci altfel as cadea in gresalele acelor domni oratori cari n-au facut decat sa repete pe cei cari au vorbit mai nainte. Ma voi sili insa sa vin cu argumente noua de practica si experienta si mai nainte de toate ma voi pune sub scutul cuvintelor domnului Maiorescu si a personalitatii sale. Domnia-sa este un om care si-a facut reputatiunea opiniunii sale, si nimeni nu poate sa-l banuiasca de snetimentele sale dinastice si de om de ordine. Este un om care mai multi ani s-a luptat continuu pentru aceste mari principie, si pot zice de dincolo de Milcov nu exista un altul care sa fi fost mai maltratat cand profesa aceste principie. Asadara, vedeti pe domnul Maiorescu care pe de o parte vine si zice: sint conservator liberale, sint dinastic, iara pe de alta parte se recriaza contra masurelor ce se cere de guvern a se lua contra presei, si ati vazut ca cuvintele domnului Maiorescu au gasit un mare rasunet si au avut o presiune energica chiar asupra domnului ministru de externe. Si regret ca domnul ministru de justitie n-a fost prezent sa asculte acele cuvinte, caci atunci ar fi venit si domnia-sa sa recunoasca ca mai bine era pentru ordine si stabilitate sa finim cu aceasta discutiune primind propunerile domnului Maiorescu,

Nu voi raspunde celorlalti domni deputati, si mai cu seama domnului ministru de externe, caruia i-au raspuns alti oratori; voi raspunde insa domnului ministru de justitie, ale carui cuvinte au ramas fara raspuns.

Domnul ministru de justitie a zis ca domnul Bratianu sustinand amendamentului domnului Maiorescu, sustinut mai in urma si de domnul Corne, va propune o calcare a Constitutiunii. Sa-mi permiti a-i spune, eu care n-am avut onoarea nici a face parte din Constituanta, nici a fi presedintele ei, si prin urmare sint cu totul dezinteresat, sa-mi permite a-i spune ca comite o eroare. Domnia-sa ar trebui sa-si aduca aminte, si Constitutiunea i-o spune, ca din toate libertatile pe cari Constituanta le-a avut in vedere, si pe cari a voit sa le garanteze, libertatea presei este aceea cariiia Constituanta a voit prin Constitutiune a-i da garantiile cele mai mari...

Domnul ministru de justitie: In limitele legii penale.

Si de ce? Aceasta era foarte naturale: mai intai ca mai nainte era o stare de lucruri exceptionale, caci in practica era regimul avertismentelor, cu alte cuvinte presa era in mana guvernului; iara mai in urma, prin articolul finale din codicele penale, s-a restrans legea presei votata la 1862 sub ministrul Barbu Catargi; si onor. domn Costa-Foru, atunci senator, trebuie sa-si aduca aminte ca a tipat in Senat contra acestor dispozitiuni, caci iata ce zice acest articol finale al codicelui penale:

"Sint si raman abrogate toate dispozitiunile contrarii acestei legi"

Asadara, vedeti ca in fapt se mantinea tot sistemul avertismentelor, cari fusese aplicat numai pe sase lune, pana la aplicarea legii rurale. Atunci, in fata acestei modificari, s-a gasit in Constituanta aun vechi jurnalist, foarte abile, foarte energic si curagios, era onor. domn C.A.Rosetti, care a luptat si a staruit ca sa se puna in Constitutiune o intreaga legislatiune pentru presa, si toate celelalte libertati s-au pus intr-un mod enuntietor, ramanand ca in urma aplicatiunea lor sa se faca dupa timp si impregiurari, dupa cum s-a si facut. Dara in privinta presei s-au luat toateprecatiunile, cele mai amanunte; si fiindca domnul Iepureanu v-a cetit Constitutiunea, sa-mi dati voie sa va cetesc si eu articolul 24, si va rog sa luati seama ca acest articol difera de toate celelalte, formeaza singur o pagina intreaga in Constitutiune, si iata ce zice:
"Constitutiunea garanteaza tutulor libertatea de a comunica si publica ideele si opiniunile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin codicele penale, care in aceasta privinta se va revizui si complecta, fara insa a putea restrange dreptul in sine sau a se infiinta o lege esceptionale.
Delictele de presa sint judecata de juriu.
Nici censura, nici o alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricarii publicatiuni nu se va putea reinfiinta.
Nici o cautiune nu se va cere de la ziaristi, scriitori, editori, tipografi si litografi. Presa nu va fi supusa niciodata sub regimul avertismentelor.
Nici un jurnal sau publicatiune nu vor putea fi suspendate sau suprimate.
Autorul este raspunzator pentru scrierile sale, iara in lipsa autorelui sint raspunzatori sau gerantul, sau editorul.
Verice jurnal trebuie sa aiba un gerant responsabile, care sa se bucure de drepturile civile si politice"

Domnilor, aci se zice anume ca nu se pot lua masure preventive pentru vinderea, aparitiunea si distributiunea ziarelor. Ei bine, ce poate fi masura mai preventiva decat inchiderea jurnalistului? Apoi, domnilor, sa lasam la o parte toate celelalte si sa vedem intai ce este libertatea presei? Este aceea de a se esprima intr-un chip liber si responsabile de a fi judecat si pedepsit; prin urmare, masure represive. Indata ce dumneavoastra incuviintati masure preventive, nu mai exista libertate.

Domnilor, sint in drept a va zice aceasta, caci am onoare sa va spun ca eu am avut nefericirea de a practica guvenrul sub regimele censurei, eram directore la Ministerul de Interne, fara ministru, in timpul fericitului intru pomenire domn Grigore voda Ghica; apoi ministru la 1860 sub legea presei; pe urma ministru la 2 Mai, care eu am inchis presa, si daca am inchis-o eu din initiativa mea sau de am cedat este o cestiune istorica; in fine am inchis presa. Apoi ministru de interne la cabinetul principelui Dimitrie Ghica un an si patru luni, si in tot acest interval de un an si patru luni nu am facut nici cel mai mic proces de presa, nu am inchis pe nimeni, si eram ministrul cel mai acuzat, cel mai lovit, ba era un organ mare in tara care pusese la ordinea zilei asasinarea mea. Ei bine! va marturisesc, din practica, ca tot mai bine m-am aflat cu regimul libertatii decat cu acela al censurei, acela care purta presa in drepta sau in stanga, dupa cum un calaret conduce calul sau in dreapta sau in stanga dupa trebuintele ce are.

Asa fiind, domnilor, sa-mi permiteti sa va spun ca libertatea presei nu strica decat aceluia care uzeaza rau de dansa, iara nimeni altuia. Si oricate masure veti lua dumneavoastra, si oricat de aspra veti face preventiunea, nu veti izbuti, ba din contra, jurnalele actuali cari mai nu se cetesc astazi, cand o data jurnalistii vor fi inchisi, fiti siguri ca atunci au sa se vanza si sa se cumpere ca toate fructele oprite. Si apoi sa va mai spun inca ceva. Presa de multe ori rasplateste cu bine pe acela care o apara. Imi aduc aminte, si domnul Mavrogheni este aci ca sa afirme si domnia-sa aceasta, imi aduc aminte ca nimeni nu s-a aratat mai cu recunostinta si respect catre memoria fericitului intru pomenire Grigorie voda Ghica decat presa pe care domnul Grigorie Ghica a emancipat-o la finele domniei sale. Era injurat din gratie de aceia carora acest domn bun le facuse bine, pe cari ii facuse ministri, ii imbogatise, caci dupa caderea lui toti se sculasera in contra-i, si numai presa l-a aparat cu caldura. Apoi a venit caimacamia lui Vogoride, si stiti ce a intemeiat acel guvern. Presa singura a aparat memoria si actele domnului Grigorie Ghica si pe langa actele si memoria lui a aparat si actele ministrilor sai, si onor. domn P. Mavrogheni sa-si aduca aminte ca numai presa a putut sa opreasca goanele si persecutiunile ce de inalta ocarmuire se pornisera in contra domniei-sale. In adevar, pe urma, guvernul acesta al caimacamiei a gasit ocaziune si a desfiintat libertatea presei. Care a fost rezultatul? Il stiti dumneavoastra.

Tot asa a fost si cu domnul Cuza. Una din cauzele caderii sale a fost inchiderea revistei care se infiintase de catre numele cele mai insemnate ale Romaniei, si atunci au inceput comploturile, cum a zis foarte bine onor. domn Bratianu, atunci mai cu seama cand presa era inchisa cu totul, atunci cand opiniunea publica nu a mai gasit nici un mijloc legale de a-si putea arata suferintele si durerile sale, atunci in fine s-a alergat la mijloace extreme, la mijloace revolutionare.

Apoi, domnilor, aduceti-va aminte ca nu de mult era un cabinet care nu va convenea. Ei bine, cu ce ministrul acela a fost lovit mai tare, rasturnat? Nu prin Camera, caci Camera era a lui, ci prin presa; si daca imi este permis sa va spun inca ceva, va voi cita un singur esemplu, acel pamflet, acele caricature pe cari domniile-voastre le stigmatizati si le dispretuiti astazi, dara pe care atunci toti l-aveati in mana si va placea a-l ceti si-l considerati chiar, acel pamflet era "Scrinciobul"; aduceti-va aminte, nu de alte caricature, ci numai de Luarea Transilvaniei. Stiti ce efect a produs? Apoi pentru ce dumneavoastra sinteti astazi asa de ingrati in contra acelei prese? Pentur ce voiti sa o ucideti? Socotiti dumneavoastra cum ca tot dumneavoastra aveti sa aplicati legea presei? Apoi gandesc ca in aceasta tara mai mult decat oriunde se aplica proverbul romanesc: Nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nemereste. (Aplauze) Aceasta lege draconiana aplicata de mana adversarilor dumneavoastra va fi arma cea mai teribile contra dumneavoastra; pe cand, din contra, daca dumneavoastra, veti lasa presa libera, acea libertate are sa va serveasca mai mult dumneavoastra, fiindca dumneavoastra puteti sa faceti o presa demna, serioasa, mare, si prin mijloace banesti, si prin stiinta, ca si prin inteligenta. (Aplauze) Pe taramul acesta fiti siguri ca adversarii dumneavoastra nu va vor putea birui. Din contra, daca dumneavoastra veti inchide presa, poate ca unii au sa se bucure chiar, voiesc sa o vada inchisa; dara veti face mai rau, si raul sa va intoarce in contra dumneavoastra.

Asadara, domnilor, cu Constitutiunea in mana vin si va rog sa respingeti toate masurele rpeventive in privinta presei, caci daca este verio masura mai preventiva este aceea care ia pe om si-l pune la duba, vorbesc romaneste; si ganditi-va, ca nu au sa fie totdeauna adversarii domniilor-voastre la duba, poate ca are sa se intoarca roata, avem istoria romana si am vazut cum se petrec lucrurile. Dara ce voiti? Si aci ma unesc cu dumneavoastra. Pedepse mari, aspre, induiote, intreite? Date cu autoritati cari sa va infatiseze toate garantiile? Aci sint cu dumneavoastra si veti vedea cand vom veni la jruati ca acolo voi primi toate restrictiunile ce ati propus si veti propune, cu coditiune numai ca sa fie in limitele Constitutiunii.

Dara inchisoarea preventiva nu are sa faca nimic, are sa faca insa aceea ce zice un mare publicist. Presa care este astazi un rau lat, o balta mare, aveti sa o faceti un rau mai adanc, foarte strans, cu maluri foarte mari, dara care cu atat are sa fie mai adanci si prin urmare are sa fie mai periculos.

Lasati, domnilor, libertatea presei asa cum este; nu va temeti; presa cea rea. singura se ucide; n-o puteti indrepta prin masura ce propuneti; ttodeauna cei rai sa gaseasca mijloace de a scrie. Dati-mi voie sa va citgez un fapt ca sa va convingeti de ceea ce am onoare sa va spun. Intr-un jurnal de peste Milcov, in capul jurnalului, un strain publica un articol mare pe doua pagine, unde vine, fara cea mai mica rusine, si spune ca s-a dus intr-un judet: a intrat in case de deputati, de senatori, de proprietari; ca a primit ospitalitatea cea mai buna in acele case; a mancat si a baut; si pe urma vine si spune ca a constatat ca toti aceia cari l-au ospatat sint niste tradatori; ca pregatesc revolutiuni; si are nerusinarea de a zice: Eu ii denunt! Domnul ministru de interne stie tare bine ca aci nu e nimic alt decat banii unui om care a platit pe acel strain ca sa scrie asemenea lucruri. Ei bine! pe acesta puteti sa-l opriti; puteti chiar sa-l arestati; si daca nu o veti face domnia-voastra, unul dintre cei acuzati, unul din cei calomniati are desigur a-l trage la judecata, ca sa-l aseze la duba, unde se cade sa stea.

Dara nu trebuie, pentru niste asemenea fapte izolate, sa venim a restrange libertatea presei. Lasati, domnilor, libertatea presei sa esiste; se va gasi intotdeauna un organ care sa apare drepturile noastre, care sa apere onoarea si demnitatea Corpurilor legiuitoare. Libertatea presei este un bun al natiunii intregi, un bun de care toate partidele se folosesc * (Aplauze)


* Adunarea a votat cu 42 de voturi pentur si 33 imptoriva un amendament depus de Titu Maiorescu:
"Nu se va da niciodata mandat de arestare, nici de depunere contra unei persoane prevenite de delict de presa"





Discurs asupra cenzurii. Pe marginea discutiilor la modificarea codului penal


Aceasta pagina a fost accesata de 744 ori.