• ca aceasta a fost talul tuturor staruintelor, luptelor si suferintelor neamului nostru intr-un timp de mai mult de cinci secoli;
• ca fiinta politica si nationala, ca dritul de staturi suverane Principatele pururea si le-au asigurat prin tratatele ce vechii nostri domni au incheiat cu regii de Polonia, de Ungaria si alti domnitori, si in care suveranitatea Principatelor este scrisa cu litere mari;
• ca numai pentru a pastra aceasta suveranitate si a gasi o puternica garantie in contra a orice eventualitati stromosii nostri au incheiat cu floriosii padisahi otomani tratatele sau capitulatiile din anii 1393, 1460, 1511 si 1634;

Luand in privire ca aceste tratate, dupa dritul gintelor, n-au sters Principatele din randul statelor suverane, pentru ca ele s-au rezervat toate drepturile suveranitatii, si in special dreptul de guvernamant neatarnat, dreptul de legislatie, adica: o intreaga si deplina autonomie, si ca prin urmare nu s-au supus nici unei puteri legislative streine;

ca chiar dupa incheierea capitulatiilor cu Inalta Poarta Principatele au urmat a fi privite de catra puterile europene ca staturi suverane, precum de dovada stau mai multe tratate incheie cu domnii Moldovei si ai Valahiei si in urma capitulatiilor.

Luand in privire ca aceste capitulatii, paladiul nationalitatii romane, nu s-a desfiintat prin nici un act public ulterior;

ca dimpotriva ele pururea si mai inainte si de curand s-au consfintit prin deosebire tratate si stipulatii ale marelor puteri, si anume:

1) Prin Tratat de Adrianopoli, articolul V3 (Tratatul de la Adrianopol s-a incheiat la 14 septembrie 1829 si a pus capat razboiului ruso-turc inceput in 1828. El prevedea, intre altele, pentru Principatele Romane, administratie nationala, independenta, libertatea totala a comertului si incetarea completa a contributiilor in munca si natura catre Poarta Otomana)

2) Prin conferintele de Viena (Conferintele de la Viena au pus problema inlocuirii protectoratului rusesc asupra Principatelor, instituit in 1831, prin crearea garantiei colective a marilor puteri), prin plenipotentii Franciei si ai Angliei, cariii chiar in seanta intaie tinuta in 15 martie 1855 au declarat "ca scopul guvernelor lor nu era de a aduce vatamare Principatelor, ci dimptoriva de a imbunatati soarta lor, combinand nouale intocmiri ce sitna  se face pentru ele intr-un chip de a da o deplina si intreaga indestulare drepturilor Inaltei Porti, drepturilor Principatelor si itnereselor generale ale Europei;

3) La aceleasi conferinte, prin protocolul al treilea din 19 martie 1855, in care, dupa proiectul baronului de Prochesch, capitulatiile s-au recunoscut ca baza drepturilor Principatelor (articolul I: Acceptarea in continuare a valabilitatii capitulatiilor insemna pastrarea suzeranitatii Portii Otomane asupra lor);

4) Prin circularea escelentei-sale minsiterului trebilor din afara al maiestatii-sale imparatului Napoleon III, cu data din 23 mai 1855, statornicind ca "relatiile dintre Inalta Poarta si Principatele sint rezultatul unei alcatuiri liber incheiate cu sute de ani mai inainte, intre Inalta Poarta si tarile de la Dunare'

5) De catre insasi Poarta Otomana prin mai multe haturi ale gloriosilor padisahi, si in capul carora se intrebuinta urmatoarele cuvinte:

"In tot chipul, cu toata libertatea obiceiurilor lor sa fie aceste tari si sa se stapaneasca numai singure de sine, deosebite si despartite de stapanirea Imparatiei otomane";

6) Tot de catre Poarta prin protocolul conferintelor din Constantinopole, cu data din 11 fevruarie 1856 si in care se declara ca "intareste din nou privilegiile si imuntiatile de care zisele Principate s-au bucurat de la capitulatiile ce li s-au dat de catre sultanii Baiazid I si Mahomed II"

Luand in privire ca aceste capitulatii recunosc si intaresc Principatelor nu numai privilegii si imunitati, ci toate drepturile suveranitatii, si intre altele o ocarmuire neatarnata si nationala, o deplina libertate de legislatie, precum mai cu deosebire o dovedesc articolul I al Capitulatiei incheiate la 1511 intre sultanul Baiazid II si domnul Bogdan si innoite in secolul al XVII-lea intre sultanul Murad si domnul Vasile Lupu, si care zice anume: "Poarta cunoaste pe Moldova de pamant 'slobod si nesupus' si articolul al IV-lea al aceleiasi capitulatii, care rosteste ca "Moldova va fi stapanita si ocarmuita dupa legile si asezamintele sale, fara sa se amestece Poarta cat de putin". Luand in privire ca Tratatul de  Paris nu numai ca n-a rostit nimica in contra vechilor noastre capitulatii, ci dimpotriva a recunoscut si a intarit Principatelor o administratie neatarnata si nationala, libertate de legislatie, o putere nationala inarmata si un sistem defensiv spre pazirea hotarelor si respingerea a orice navaliri straine si, in sfarsit, o viitoare organizatie conform cu drepturile si cu dorintele natiei, puindu-se Principatele sub garantia colectiva a puterilor subscriitoare Tratatului de Paris.

Luand in privire ca, atat in puterea vechilor capitulatii, cat si dupa stipulatiile Tratatului de Paris, intinderea viitoarei organizatii, ceruta de trebuintele noastre nationale, materiale si morale, nu poate ave alta marginire decat nejignirea drepturilor Inaltei Porti anume precizate in acele capitulatii si pre care romanii le-au respectat si le vor respecta in toata intregimea lor.

Luand in privire ca, pentru a pune capat suferintelor, abuzurilor si discordiilor din launtru, care au paralizat toata dezvoltarea in tara, si pentru a precurma inrauririle din afara care au jignit autonomia Principatelor si a introduce un regim de stabilitate, de buna randuiala, de pace si de prosperitate in Principatele Romanae, este neaparat de a da o deplina si intreaga indestulare trebuintelor si dorintelor natiei.

Luand in privire ca dorinta cea mai mare, cea mai generala, acea hranita de toate generatiile trecute, acea care este sufletul generatiei actuale, acea care, implinita, va face fericirea generatiilor viitoare, este Unirea Principatelor intr-un singur stat, o unire care este fireasca, legiuita si neaparata, pentru ca in Moldova si in Valahia sintem acelasi popor, omogen, identic ca nici un altul, pentru ca avem acelasi inceput, acelasi nume, aceeasi limba, aceeasi religie, aceeasi istorie, aceeasi civilizatie, acelesi institutii, acelesi legi si obiceiuri, acelesi temeri si acelesi sperante, acelesi trebuinte de indestulat, acelesi hotare de pazit, acelesi dureri in trecut, acelasi viitoriu de asigurat si in sfarsit aceeasi misie de implinit.

Luand in privire ca aceasta unire o dorim nu pentru ca sa lovim drepturile si sa amenintam pacea altora, ci numai pentru ca sa asiguram drepturile si pacea noastra, si ca dimpotriva aceasta unire - la care au contribuit toate generatiile trecute, lucrand de a ne da acelesi institutii si legi - implinind o vie dorinta a natiei noastre si facandu-se pentru noi un izvor de buna randuiala, de iconomie, de legalitate, de dignitate si de regeneratie generala, prin insusi aceasta ar da Inaltei Porti si staturilor vecine o inchizasluire de pace si de stabilire la hotarele lor.

Luand in privire ca Unirea Principatelor este inscrisa in chiar institutiile actuale, recunoscute de Inalta Poarta, si anume prin art. 425, cap. IX din Regulamentul Organic (Regulamentele Organice ale Tarii Roamnesti si Moldovei sint acte normative de drept public cu valoare constitutionala, elaborate la Bucuresti si Iasi, de comisii formate din reprezentanti ai Adunarilor Obstesti si conduse de ofiteri ai armatei ruse de ocupatie. Au avut putere de lege pana la Constitutia de la Paris din 1858), care rosteste textual ca: "Inceputul, religia, obiceiurile si asemanarea limbei locuitorilor acestor doua Principate, precum si trebuintele imbelor parti cuprind prin insasi descalecarea lor elementele nedespartitei uniri, care s-au impedecat si s-au intarziat numai de intamplatoarele impregiurari. Mantuitoarele folosuri ale rodului ce se naste din intrunirea acestor popoare sint netagaduite".

Luand in privire ca, dupa protocolul VI al Congresului de Paris, consultarea dorintelor tarei a fost motivata mai cu deosebire de propunerea facuta de contele Valevski (contele Alexandre Walewski era reprezentantul Frantei si presedintele Congresului de la Paris), atingatoare de Unirea Principatelor.

Luand insa in privire ca, Unirea Principatelor sa produca tot binele ce se asteapta si in launtru si in afara, este trebuinta de a se institua un guvern tare, stabil, respectat in launtru de toti si sprijinit in afara de marea familie a caselor domnitoare, ca un asemine guvern nu ni-l poate da regimul vitios al domnilor electivi si schimbatori, carii, istoria este martora, n-au produs decat anarhie prin rivalitatile si ambitiile desilor si multilor aspiranti, slabiciune si coruptie prin abuzurile si nepotismul lor, si mai ales navaliri si resbele prin despartirea tarilor si prin supunerea domnilor la toate inrauririle straine.

Luand in privire ca Principatele sint insatate de legalitate, de stabilitate si de dignitate nationala voind a trai cu insasi viata lor, si ca aceste nu se pot dobandii decat reintorcandu-se la vechiul princip al ereditatii tronului, care in intaile timpuri ale fundatiei Principatelor, si chiar in urma capitulatiilor, au esistat in familiile lui RRadu Negru si a lui Bogdan Dragos si puindu-se in capul Principatelor unite un print strain, ales dintre dinastiile domnitoare ale Europei, afara de cele ale staturilor vecine, spre a nu motiva straine inrauriri.

Luand in privire ca, spre a dobandi un asemine princip, menit de a pune un capat relelor trecutului si de a pregati patriei o era noua, romanii renunta la dreptul ce au prin capitulatii de a-si alege singuri pre seful statului, incredintand numirea printului strain insusi gloriosilor monarhi carii au luat in mainile lor soarta Principatelor.

Luand in privire ca, spre a intemeia cea mai grabnica si mai intinsa legatura intre noua dinastie si natia romana, este trebuinta ca mostenitorii domnitorului sa fie crescuti in dogmele sfintei noastre biserici a rasaritului.

Luand in privire ca, pentru ca printul strain sa poata implini tot ce ar astepta de la dansul si tara si Europa, este trebuinta ca el sa fie incungiurat de toate garantiile de pace si de putere si sa fie asigurat in contra periculelor din afara si in contra tulburarilor din launtru;

ca periculele din afara se pot inlatura numai prin neutralitatea pamantului Principatelor, neutralitatea recunoscuta in princip prin art. 26 si 27 ale Tratatului de Paris;

ca tulburarile din launtru se pot departa numai intru cat domnitorul va cauta puterea sa in insasi tara si va ocarmui dupa legi facute de catre insasi tara.

Luand in privire ca, dupa vechiul obicei, pururea si sub toate guvernele puterea legiuitoare in Principate a fost incredintata unei Adunari obstesti, care, mai mult sau mai putin, a reprezentat tara;

ca aceasta Adunare, pentru ca sa fie bine primita, pentru ca legile votate de ea sa aiba toata puterea morala, ea trebuie sa fie astfeliu compusa incat sa cuprinda in sanul ei toate marele interese ale natiei.

Lunad in privire, in sfarsit, ca drepturile Principatelor anume cuprinse in capitulatii si Unirea tarilor sub un print strain si ereditariu, asigurat prin neutralitatea pamantului romanesc si sprijinit prin o putere legislativa, care sa cuprinda toate elementele vitale ale societatii, atunci vor fi stabilite, atunci vor contribui cu toata eficacitatea la dezvoltarea nationala, morala si materiala a patriei noastre, cand ele se vor pune sub garantia atotputernica si salutara a marelor puteri ale Europei.

Adunarea ad-hoc a Moldovei, pasind pe calea ce i s-a prescris de catre Tratatul de Paris, adeca incepand a rosti dorintele tarii, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, in toata curatenia cugetului, neavand in privire decat drepturile si folosul natiei romane, declara ca cele intai, cele mai mari, mai generale si mai nationale dorinti ale tarii sint:

1.

Respectarea drepturilor Principatelor, si indeosebi a autonomiei lor, in cuprinderea vechilor lor capitularii incheiate cu Inalta Poarta in anii 1393, 1460, 1511 si 1634.

2.

Unirea Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania.

3.

Print strain cu mostenirea tronului dintr-o dinastie domnitoare de ale Europei si a carui mostenitori sa fie crescuti in religia tarii.

4.

Neutralitatea pamantului Principatelor.

5.

Puterea legiuitoare incredintata unei obstesti Adunari in care sa fie reprezentate toate interesele natiei.

Toate aceste sub garantia colectiva a puterilor care au subscris Tratatul de Paris