• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Batalia de la Razboieni si pricinile ei, 26 iulie 1476

Una din bataliile cele mai insemnate din istoria Moldaviei este negresit lupta eroica de la Razboieni, intre moldoveni sub Stefan cel Mare si intre otomani sub padisahul Mohamed II. Doi scriitori au tratat aceasta batalie, domnul Cantemir si aga Asachi; insa si unul si altul s-au inselat in mai multe locuri.

Cel dintai zice ca Stefan cel Mare a domnit de la 1390 pana la 1504, adica 114 ani, pretinde ca lupta de la Razboieni s-a intamplat la 1390, in vremea imparatului Baiezit I, pe care-l amesteca cu Mohamed II2. Dl aga G. Asachi, cunoscand foarte bine anacronismul lui Cantemir, a cautat sa-l dezvinovateasca facand din Baiezet I, dand, cum se vede, toata gresala asupra tipografului, care in loc de II a pus I; insa dumnealui iarasi au vazut ca Baiezit II a venit in Moldavia de abia la anul 1484; si, dar, d[umnea]lui a scimbat epoha bataliei si de la 26 iulie 1476 d[umnea]lui a mutat-o la 26 iulie 1484. D[umnea]lui prin aceasta a amestecat lupta de la Razboieni, intamplata, precum am zis, la 26 iulie 1476, sub povata lui Mohamed II, cu o alta campanie turceasca facuta de catre Baiezet II, la 1484, campanie care s-a marginit numai in luarea cetatilor Chilia si Akermanul. Dar aceste greseli nu sunt nimica pe langa alta ratacire mai mare, in care iarasi au picat si domnul Cantemir si dl aga Gheorghie Asachi. Amandoi pretind, tot cu acele cuvinte, ca, dupa ce Stefan voda s-a fost impins de catre muma-sa Elena de dinaintea zidurilor Neamtului, el si-a ascuns drumul prin cai laturalnice "si, a treia zi dupa batalie, au ajuns noaptea la satul Negresti pe raul Almas. Turcii, dupa crunta lor biruinta, se imprastiesa, parte ramaind la tabara (la Razboieni), parte pradand targurile si satele de prinpregiur. Atunce Stefan neasteptat iese din codruri, face un asa puternic atac asupra turcilor, incat, fara a le lasa vreme de a se intruni, ii infrange si-i alunga. Numeroasa multime piere de sabie, alta se ineaca in Moldova si in Siret s. a."3. Aceste nu s-au intamplat niciodata. Stefan voda o data s-a luptat cu turcii la Razboieni si atunce a fost biruit. Niciodata n-a mai fost o a doua lupta tot la Razboieni. Daca s-au intamplat asa, cum toti hronicarii tarii si istoricii straini au pazit tacerea cea mai absoluta asupra a douei lupte de la Razboieni, ei care scriu cu atata amanunt intaia lupta? Cantemir a vrut sa faca un roman, dlui aga Asachi, in entuziasmul sau pentru principul autor si in lipsa de acturi mai autentice, l-a copiat intocmai. Suntem siguri ca dl Asachi nu ne va lua rau insemnarile noastre; dupa seceratori fiestecare are voie de a spicui. Singurul nostru merit este norocita descoperire ce am facut si descrierea cadrului intai din istoria Moldaviei. de mai multe izvoare istorice, care d-sale i-au trecut din vedere. Ajutorat de dansele, ne vom sili a arata faptele de la Razboieni atat de adevarat, cat cu putinta; si asa icepem:

Mohamed II, de mai multa vreme avea ochii tintiti asupra Moldaviei, a careia putere din zi in zi crestea prin ostasestile talente ale viteazului Stefan. Prevazand ca acel stat nascand va putea sa fie o mare stavila la planurile sale de izbanda, el hotari sa se foloseasca de prilejul razboiului ce era atunce intre Moldavia si Valahia si, dar, ca aliat al acestuia de pe urma principat, el porni razboi asupra tarii noastre. La sfarsitul anului 1474, o suta douazeci de mii de turci, afara de urdia tatarilor si de ostile muntenesti, sub povata lui Hadim Suleiman pasa, beglerbeg de Rumelia, dupa marturisirea domnului de Hammer, cel mai bun general de atunce al Imperiei otomane, intrara pentru intaiasi data in Moldavia. Stefan cel Mare, simtind ca nu va putea birui un asemene vrajmas infricosat decat prin viclesug, stiu a trage armia turceasca intr-o padure numita de otomani Agajdenici, adica marea padurilor, pe apa Racovatul, langa raul Barlad. Puterile domnului Moldaviei erau alcatuite numai de patruzeci de mii de oameni, din care cea mai mare parte erau tarani cu coase si cu topoare, armele cele mai infricosate in mana poporului, cand ii adus in deznadajduire. Pe langa aceste patruzeci de mii moldoveni, mai erau inca doua mii calareti lesi, trimisi intr-ajutor de catre Cazimir, riga Poloniei, si cinci mii sacui trimisi asemene de catre Maties Corvinul, stapanitorul Ungariei. La 17 ghenarie 1475, pe apa Racovatului, se dadu o batalie insemnata. "Stefan le-au iesit (turcilor), zice Ureche vornicul, inainte, din sus de Vaslui, la Podul inalt; pe care i-au biruit Stefan voda nu asa cu vitejia cum cu mestersugul, ca intai au fost invatat de au fost parjolit iarba peste tot locul de au slabit caii turcilor cei gingasi, si apoi, agiutand si puterea cea dumnezaiasca, cum sa vrea tocmi voia lui Dumnazau cu a oamenilor; asea i-au cuprins pe turci o negura cat nu se vedea unul cu altul, si Stefan-voda tocmise putinei oameni, despre lunca Barladului, ca sa-i amageasca cu bucine si cu trambita dand semne de razboi. Atuncea oastea turceasca, intorcandu-se la glasul bucinilor, impiedicandu-i si apa si lunca, si acoperindu-i si negura, taia si sfarama lunca sa treaca la glasul bucinilor; iar din dos i-au lovit Stefan voda cu oaste tocmita, in 17 zile a lui ghenari, unde nici era loc de a-si tocmirea oaste, nice de a sa indereptarea; ce asea ei in de sine taindu-sa, multi au pierit, si multi prinsara vii pedestrimea, ce si pe aceia pe toti i-au taiet, unde multi pasi si sangiagi au pierit si pe feciorul lui Isac pasa, dupa ce l-au prins viu, l-au slobozit, si puscile le-au dobandit si steaguri mai mult de o suta au luat. Daca i-au batut pe turci, au luat in gios de la Podul inalt pen padure si au iesit unde purceade apa Smilii, in tinutul Tutovei; in legea lor au dat lauda lui Dumnezeu ca s-au vazut iesiti la lume. Iara Stefan voda pornitu-s-au dupa dansii cu moldovenii sai si acei doua mii de lesi si au gonit pe turci pan' i-au trecut Sireatiul la Inasasti, unde sa chiama Vadul Turcilor si pan' astazi, si acolo, diasupra Sireatiului, la movila cea mari a Tecuciului, au odihnit trei zile".

in aceasta campanie, una suta de mii de turci pierira pe campul bataliei sau in valurile Racovatului, a Barladului si a Dunarii. Patru pasi murira in deznadajduita lupta, toata tabara cu bogatiile sale, cu o suta de steaguri picara in mainile moldovenilor. Lesele turcilor fura arse si din oasele lor se facura mai multe movile, monumenturi trainice de slava si de vitejia stramosilor nostri. Strikovski, istoriograf lesesc, spune ca trecand prin Moldavia la anul 1575, adica tocmai o suta de ani dupa batalia de la Racovat, au vazut inca tot locul luptei alb de oase. Pe movilele ce acoperea oasele binecredinciosilor moldoveni, Stefan a asezat trei cruci mari de piatra, care se afla pana astazi.

Stefan, recunoscator pentru ajutorul dat de Cazimir, riga Poloniei, ii trimise treizeci si sase steaguri turcesti, impreuna cu patru pasi robi; asamene daruri au trimis si lui Maties Corvinul si lui Sixt IV, papa Romei, lucru ce ne face sa credem ca domnul Moldaviei au primit de la inaltul pontif ajutoruri banesti, pentru tinerea razboiului cu otomanii4. La aceasta lupta, Stefan, care stia a rasplati curajul oriunde-l afla, boieri mai multe sute de tarani, care pe campul bataliei se purtasera mai bine decat multi boieri ruginiti.

Toate puterile straine se bucurara de biruinta castigata de catre moldoveni asupra turcilor. Roma serba in toate bisericile pe Aparatorul Crestinatatii, nume ce Stefan isi castigase prin neobosita lui sabie. Maties Corvinul, in luna lui april 1475, trimise catre domnul Moldaviei pe Gaspar de Hatvan, episcop de Stulwaisemburg, poftindu-l ca sa urmeze un razboi inceput sub auspicii asa de fericite. Stefan era silit sa-l urmeze si fara de voia lui, caci Mohamed II, turbat de manie pentru nestearsa rusine suferita de armele sale, hotari o a doua campanie asupra Moldaviei, mult mai infricosata decat cea dintai.

La instiintarea pregatirilor ce facea sultanul, Stefan trimise un sol catre Cazimir, care era atunce, in iulie 1475, la Dieta de Lublin; solul acela era poruncit sa faca cunoscut rigai Poloniei marile pregatiri ce faceau otomanii asupra Moldaviei si sa ceara ajutor. La acea instiintare, toata Dieta fu in tulburare; toti lesii si litvanii cereau ca riga sa porneasca indata razboi asupra Portii. "Moldova, ziceau ei, este peretele Poloniei; interesul republicii cere ca sa nu suferim ca acea tara sa pice sub jugul turcilor". Toate fura in zadar. Cazimir IV era unul din acei domni carii, slabi si fara patriotism, aduc mai totdeauna si pieirea patriei lor si pieirea lor insisi. El statu doua saptamani la indoiala ce trebuia sa faca si, cu toate aceste, curieri peste curieri veneau de la Stefan, instiintand republica in ce primejdie el se afla. Toata Dieta se scula asupra rigai. Voievodul de Cracovia, castelanul de Sandomir si marsalul tarii ii zisera insusi: "Neiertata nepasare a tatane-tau, a frate-tau si a ta ne-au adus in slabiciunea de astazi. Republica era odata in floare, puternica si cinstita; astazi nici strainii, nici aliatii nostri nu ne baga in seama. Provinciile noastre maresc staturile vecinilor nostri, si noi din zi in zi ne apropiem de pieire"5. Toate fura in zadar. Cazimir se margini de a trimite catre sultanul soli, rugandu-l ca sa nu loveasca pe domnul Moldaviei, care era, dupa pretentia lesilor, vasal Poloniei. Dar acesti soli pusera atata vreme intru a purcede si intru lunga lor petrecere in tabia otomana, incat se intoarsera in Polonia de-abia dupa un an, cand toate erau trecute. Mohamed II, fara a baga de sama la propunerile solilor lesesti, stransese toate ostile sale; si cu o flota de trei sute de vase, care cuprindea patruzeci de mii de luptatori, a mers de a pus asedia inaintea cetatii Caffa, in Crimeea, piata de capetenie pentru negotul Moldaviei si a genovezilor. Caffa pica in mainile otomanilor la 4 iunie 14756. Acest oras era, cum am zice, o parte a Moldaviei; caci, de la inceputul principatului, genovezii, stapani ai Caffei, simtira ca nu se vor putea tine multa vreme in Crimeea, din pricina popoarelor barbare ce-i invecinau. Ei, dar, cautara a se uni cu moldovenii, natia cea mai puternica si mai policiata. Alexandru cel Bun fu cel intai domn care se uni cu genovezii intr-un tel comercial. Moldovenii, care din vremile cele vechi se indeletniceau cu navigatia pe raurile plutitoare ale Principatului, pe Dunarea, pe Nistru, privind bunatatea tarmurilor ce aveau pe Marea Neagra, incepura a dura corabii, dintai pentru siguranta porturilor, pe urma pentru un negot intins. Asadar, prin aliatia lor cu genovezii, moldovenii in putina vreme avura o flota destul de mare si de puternica ca sa se poata intari pe Marea Neagra. Sub Stefan cel Mare, mai ales, inraurirea maritima a Moldaviei fu asa de mare, incat domnii in titlurile lor se numeau stapani ai Marii Negre. Caffa se facuse intrepozitul comertului Rasaritului, ce se facea atunce numai de genovezi si de moldoveni7. Mohamed II judeca, dar, foarte bine, ca, luand Caffa, el lovea Moldavia tocmai in inima sa; si asa fu, ca de atunce noi n-am mai avut, nu o flota, dar macar o corabie. Dupa asaltul Caffei, toti negutitorii moldoveni ce se aflau in oras fura ucisi prin porunca sultanului.

Cinci sute tineri nobili genovezi, care se manau la Constantinopol pe corabii turcesti spre a fi inrolati in sirurile ianicerilor sau spre a sluji la scarnavele desfatari ale seraiului, se rascolira in drum si, apucand corabiile, se trasera in portul Cetatii Albe, unde fura primiti foarte bine de parcalabul moldovenesc. La auzul acelei rascoale a genovezilor si a bunii priimiri ce li se facuse de catre ocarmuitorul Akermanului, Mohamed II nu-si mai putu stapani mania. El trimise indata in Basarabia o parte a armiei sale, care lua prin capitulatie orasul ce slujise de azil fugitilor de la Caffa.

La apropierea armiei turcesti, Stefan, simtindu-se in neputinta de a sta impotriva ei, se trasese inlauntrul tarii, asteptand ajutor de la lesi; dar, cand vazu ca Cazimir fagaduia si nu tinea nimica, el merse numai cu puterile sale, lua iarasi Cetatea Alba si trase sub ascutisul sabiei tot garnizonul turcesc. La auzul acestei noua biruinte, mania lui Mohamed II nu mai avu margini. La inceputul anului 1476, el chema la arme toate puterile Europei si ale Asiei, hotarat ca sa sfarme un vrajmas ce singur ii aratase ca si otomanii puteau fi biruiti. in zadar Stefan ceru inca o data ajutoruri de la Cazimir. Acest riga ticait se multumi, ca si intaia data, de a trimite pe Martin Vurotiemovietki, castelan de Cracovia, sol la sultanul poftindu-l sa nu se porneasca asupra Moldaviei. Dar solul intalni in drum toata armia otomana, care si ajunsese la Varna. Mohamed raspunse la propunerile leahului ca cea mai de pe urma a sa conditie de pace era ca domnul Moldaviei sa se faca birnic Portii, sa deie cetatea Chilia impreuna cu tinerii genovezi care scapase in Akerman. Stefan impingand aceste conditii injositoare, armia otomana nu mai intarzie de a intra in Principat8. Iar Cazimir, la auzul ca sultanul nu-i primise propunerile de pace, jertfi Moldavia si insesi interesurile patriei sale, netrimitand nici un ajutor lui Stefan si poruncind numai ca ostile Podoliei si a Beltului sa stea de straja la marginea Poloniei9.

Mohamed II, ajutat de Radul III, domnul tarii Muntenesti, nu mai intarzie a trece Dunarea peste cinci poduri. in zadar Stefan Voda se nevoi a opri pe turci sa treaca acel rau aparator al Moldaviei; toate ii fura cu neputinta. Puterile otomanilor erau prea mari. si, spre mai mare nenorocire, turcii intrau in tara pe de o parte si tatarii pe de alta parte. in o asemene grea imprejurare domnul dadu cale deodata turcilor si se apuca de tatari, pe care, biruindu-i, ii goni pana dincolo de Nistru. Stefan era de socotinta ca sa loveasca si chiar pe sultanul insusi. Dar boierii chemati la sfat, vazand nenumaratele puteri a vrajmasilor, au fost de socotinta ca, deocamdata, sa le lase sesul slobod, ca doar i-ar putea trage la locuri stramte, unde sa le fie cu neputinta de a-si intinde puterile si, prin urmare, sa le fie si fuga mai grea. Atunce tot sesul fu parasit; batranii, femeile, copiii si averile cele mai scumpe fura ascunse in cetati, in paduri sau in pesterile Carpatilor. Familia si muma lui Stefan voda, impreuna cu cuviosul mitropolit Teoctist si cu visteria tarii se asezara in Cetatea Neamtului, aparata de un mare garnizon si intarita de oameni si de natura. Iar Voichita, doamna lui Stefan, fata lui Radu III, a unui domn crestin care, prihanind legaturile de prietesug, de rudenie, de religie, se lupta fara de rusine in sirurile otomanilor improtiva ginerelui sau si a unui popor crestin si tot de un sange, fu izgonita cu defaimare de catre viteazul sau sot si trimisa langa apostatul sau parinte.

Dupa ce toate s-au fost pus in sigurantie, Stefan nu mai intarzie de a-si pune in lucrare planul, unul din cele mai frumoase a geniului sau; prin porunca sa, toata tara de Jos fu pustiita, graiele, samanaturile, iarba fura arse, pentru ca armia vrajmasilor intr-o tara imbelsugata sa sufere toate chinurile foametei si ale lipsei. Pe de alta parte, despartituri de osteni moldoveni ii stramtorau de pe laturi; si numai in aceste hartaguri otomanii pierdura treizeci de mii de ai lor.

Macar ca armia dusmanilor suferea toate grozaviile razboiului, pentru ca pe de o parte din zi in zi se imputina prin lovirile laturalnice a moldovenilor, iar pe de alta parte lipsea hrana trebuincioasa oamenilor si cailor, fiindca toate locurile pe unde trecea erau arse si pustiite si ca o furtuna cumplita imprastiase pe Marea Neagra toata flota care ii aducea provizii si munitii, totusi Mohamed II, impins de setea rasplatirii, se inainta grabnic inlauntrul tarii, urmand tarmurile Siretiului. Asa el ajunse pe apa Moldaviei, la un loc care pe urma se numi Valea Alba sau Razboienii. Acest loc, asezat in stramturi, era foarte nepriincios oastei turcesti, pentru ca nu-si putea intinde numeroasa cavalerie, partea cea mai de capetenie in armiile otomanilor. Stefan cel Mare, care de mult astepta un prilej bun, se folosi de pozitia locurilor si, la 26 iulie 1476, in zori de zi, incepu batalia de la Razboieni, batalie neuitata de poporul Moldaviei. inainte de a incepe lupta, viteazul domn si-a pedestrit toata calarimea, ca nimene sa nu poata gandi la fuga, si deodata ca fulgerul iesi din padurile dese ce imprejura pe atunce locurile Razboienilor. Ianicerii, deprinsi de a lua cu sabia goala pozitiile dusmanesti si obicinuiti la locuri largi, se speriara deodata de focul moldovenilor, care ii ajungea din toate partile codrului; toti se aruncara la pamant, nevrand a se supune nicidecum la poruncile capeteniei lor, segban-basi Mohamed, aga de Trapezunta. Mohamed II, vazand aceste, striga: "Miseii, cum au picat de graba, asa trebuie sa se lupte cineva?" isi ia pavaza in mana, da pinteni calului si se arunca cel intai in codru. Ianicerii, indemnati de pilda sultanului, se scoala de la pamant si toti se iau dupa dansul. Moldovenii si turcii isi sfadesc mai multa vreme cinstea biruintei. De la rasaritul soarelui si pana in de sara, razboiul tinu neinfrant de ambe partile10. in sfarsit, otomanii, adaugandu-se cu oaste proaspata, au obosit bietii moldoveni, neavand ajutor de nicairi; biruinta ii parasi. "Moldovenii, zice vornicul Ureche, au picat, nu fiestecum, ce pana la moarte se apara, nice biruiti din arme, ce stropsiti de multimia turceasca; au ramas izbanda la turci, si atata de multi au pierit, cat s-au nalbit poiana de trupurile celor pieriti unde au fost razboiul; si multi din boiarii cei mari au picat, si viteajii cei buni au pierit cu totul atunce, si fu scarba mare in toata tara si tuturor domnilor si crailor de pinpregiur, daca au auzit ca au cazut moldoveanii sub mana paganilor". in zadar Stefan se arunca in mijlocul vrajmasilor, ca doar ar reintocmi lupta; el pica de pe cal jos. Boierii, deznadajduind de biruinta, se stransera pimprejurul domnului lor, ii facura un zid cu piepturile lor si-l trasera in fuga, fara voia lui.

Stefan, gonit de turci, numai cu o mica suita, merge toata noaptea; in zori de zi ajunge inaintea Cetatii Neamtului si porunceste ca sa i se deschida portile. Maica-sa, doamna Elena, la auzul desfacerii moldovenilor, care vestea robia patriei, se inarmeaza cu un curagiu mai presus de sexul ei, opreste pe fiul sau sa intre in cetate si, infatosindu-se deasupra zidurilor, ii zice aceste cuvinte, nesterse din aducerea-aminte a fiestecarui bun moldovan: "Ce, trebuie sa te vad astazi intors de la razboi, fara sa fii intovarasit de biruinta? Pentru intaiasi data, fiiule, mi-ai inselat nadejdile, uitat-ai oare ca porti nume de viteaz? Fugi departe dinaintea me si sa nu te intorci decat biruitor. Mai bine-i sa te stiu mort de mana dusmanului, decat sa vad ca ti se imputa drept defaimare ca o femeie ti-a scapat viata".

Aceste cuvinte desteapta in inima domnului curajul deznadajduirii. intovarasit de douasprezece mii moldoveni care mai ramasese inca de la macelaria de Razboieni, el se intoarce de la cetate mai iute inca decat venise si alearga sa-si spele rusinea11.

Aici incepe insa deosebirea noastra. Cantemir si cu aga Asachi pretind, cum am aratat mai sus, ca Stefan, de la Cetatea Neamtului, s-a dus drept la Razboieni, unde gasind pe turci i-a biruit de tot. Toti istoriografii straini si hronicarii tarii, adica vornicul Ureche, logofatul Miron si mai ales hatmanul Ioan Neculce, sunt de o alta socotinta, mult mai adevarata, de vreme ce se potriveste si cu inscriptia de la manastirea Razboienilor, care se va arata mai jos.

Dupa marturisirea tuturor istoricilor, atat straini cat si pamanteni, dupa fugirea lui Stefan voda, "turcii s-au intors spre Suceava si au ars targul, si apoi s-au invartejit inapoi, pradand si arzind tara"12. Hotinul insusi fu asediat, dar in zadar; mai multe sate insusi a Podoliei lesesti fura arse, fara ca Cazimir sa-si iasa din vinovata sa apatie13. Dupa aceea, zice hatmanul Ioan Neculce, care decat toti hronicarii arata mai cu amanuntul intamplarile venite in urma luptei de la Razboieni, "imparatul turcesc au venit cu toata puterea lui la Cetatea Neamtului si au suit puscele deasupra unui munte pe dispre Moldova si au inceput a bate Cetatea Neamtului foarte tare. Iar pe acea vreme era inchis un neamt in cetate si vazand ca bat cetatea au zis pazitorilor sa spuie mumei lui Stefan sa-l sloboada de la inchisoare, de la temnita, pe dansul, ca el va mantui cetatea de acel greu. Deci slobozindu-l pe acel neamt de la inchisoare, s-au si apucat de au indreptat puscele din cetate asupra turcilor unde sta acolo in munte de avea nevoie cetatea si au si lovit in gura unii pusci turcesti de au sfarmat-o si au inceput a bate in corturile turcilor, cat si bindul de la cortul imparatesc l-au sfarmat. Deci n-au mai putut sta turcii intru acel munte, de unde avea cetatea nevoie, ce numai au cautat a se da in laturi de la acel loc.

Iar Stefan voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus spre Moldova, au mers pana la Voronet, unde traia un parinte sahastru, pe nume Daniil, si batand Stefan voda in usa sahastrului sa se descuie, au raspuns sahastrul sa astepte Stefan voda afara, pana isi va istovi ruga. si, dupa ce s-a istovit ruga, sahastrul a chemat pe Stefan voda in chilie, si s-a ispoveduit Stefan voda la dansul; si a intrebat Stefan voda pe sahastru, ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii, inchina-va tara la turci sau ba? Iar sahastrul i-a raspuns sa nu se inchine, ca razboiul este al lui14. Numai, dupa ce va izbandi, sa faca o manastire acolo in numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul acela. Deci au si purces Stefan voda in sus, pe la Cernauti si pe la Hotin, si au strans oaste feluri de feluri de oameni, si au purces in jos. Iar turcii, intelegand ca va sa vie Stefan voda cu oaste in jos, au lasat si ei Cetatea Neamtului de a o mai bate si au inceput a fugi spre Dunare. Iar Stefan voda a inceput a-i goni in urma si a-i bate, pana i-a trecut de Dunare. si intorcandu-se Stefan voda s-a apucat de a facut manastirea Voronetul si a pus hramul Sfantul Gheorghe."15.

Vornicul Ureche, impreuna cu Costinestii, asemene zic ca, "dupa poticala lui Stefan voda ce au pierdut razboiul, de sarg au strans oaste ce-au putut degraba, si s-au dus dupa turci si i-au agiuns trecand Dunarea, in vreme de miazazi, si, lovindu-i fara veaste, i-au spariat de au plecat a fugi, lasand plianul si tot ce au fost pradat, iara Stefan voda le-au luat plianul tot si s-au intors inapoi cu izbanda".

"in goana turcilor, zice Cantemir, Stefan castiga insusi cortul imparatesc a sultanului si avu slava sa biruiasca pe acel imparat care era odinioara groaza lumii, si acum fusesa prea fericit ca putu sa scape teafar la Adrianopol, intovarasit numai de o mica suita"16

Dupa desavarsita fugire a neprietenilor din tara, Stefan cel Mare puse sa stranga trupurile moldovenilor morti, in campul cinstei pentru patrie si lege. Oasele lor fura ingropate cu mare pompa in mai multe movile ce se vad si astazi. Iar locul unde s-a dat crunta batalie se numi de atunce Razboienii sau Valea Alba, pentru ca era inalbit de oasele stramosilor nostri. Cand pacea se aseza in tara pentru o mica vreme, Stefan se folosi de acel scurt repaos spre a zidi in acele locuri manastirea Razboienii, cu urmatoarea inscriptie slavoneasca ce se afla deasupra usii si pe care noi o alaturam aice, intr-o traductie romaneasca, facuta de p. Ieromonahul Isaia.

Note
1. Extract din Istoria Moldaviei ce se compune de catre redactorul Arhivei.

2. Vezi Historie ottomane, tom. 1, p. 137. Baiezet II,

3. Vezi Historie de l'Empire ottoman, tom. 1, p. 139

4. Hammer, Geschichte des Osmanischen Reichs, T. 1, p. 523; Fessler, Geschichte der (...)

5. Vornicul Ureche si logofatul Miron Costin.

6. Hammer, T. 1, p. 524.

7. "Dès que les Moldaves se joignirent par confédération avec les Genois, ils firent construire des vaisseaux de mer et se declarerent maitres de la Mer Noire. C'est ce qu'on trouve dans leurs titres: "princes souverains de la Moldavie, maitres de la Mer Noire". L'impératrice Cathérine II, durant la premiere guerre contre la Porte, fut convaincue de cette vérité par le comte Feldmaréchal Romanzof, qui avait eu l'ordre d'examiner les droits de la Moldavie sur la Bessarabie et la Mer Noire. Etienne-le-Grand a senti qu'une marine militaire devait avoir pour base une marine marchande. L'abondance de ses munitions navales, le volume et la qualité de ses productions l'appelaient a une navigation plus vive et plus étendue. Il connut la marche naturelle des choses, il tourna ses premiers regards a des navigations lucratives qui auraient formé une armée, maintenu le commerce et multiplié des escadres qui ne pouvaient manquer ni d'instruction, ni d'expérience. C'est ainsi que les Moldaves resterent maitres de la Mer Noire jusqu'a la prise de Constantinopol par le Sultan Mohamed II, qui fondit bientôt apres sur la Crimée, chassa les Génois de Caffa et commença la guerre contre les Moldaves". Vezi: Fragments de L'état de la Moldavie depuis qu'elle a été démembrée de l'Empire romain, jusque et compris le regne de Stephan, dernier prince indépendant de Moldavie, scrise in l. franceza de dl de Bals. Manuscript

8. Hammer, p. 527.

9. Miron Costin.

10. Hammer, T. 1, p. 528 si 529. Vornicul Ureche.

11. Cantemir, t. 1, p. 138 si 139. Carra, Histoire de la Moldavie, p. 37 si 38. Stefan voda cel Bun, batand turcii la Razboieni, a mers sa intre in Cetatea Neamtului, si fiind mama-sa in cetate nu l-a lasat sa intre, si i-a zis ca "pasarea in cuibul sau piere. Ce sa se duca in sus sa stranga oaste, ca izbanda va fi a lui". si asa, pe cuvantul mane-sa, s-a dus in sus si au strans oaste. Aceste le zice hatmanul Ioan Neculce in Letopisetul sau.

12. Vornicul Ureche. Miron Costin. Engel, p. 142, Hammer, p. 530.

13. Engel, idem.

14. si necrologul lui Stefan cel Mare, tiparit in brosura I a "Arhivei", p. 50 si 51, pomeneste de aceasta intamplare: "Au nu va aduceti aminte ca in noaptea cea despre batalie, la acel om care lepadandu-se de lume si de poftele lumesti, in pustiu, numai spre a lui Dumnezeu lauda se inchisese, in acel loc, zic, necalcat de urme" s. c.

15. in adevar, Stefan voda zidi pe urma manastirea Voronetului, precum marturiseste urmatoarea inscriptie ce se afla la inceputul pomelnicului vechi din acea manastire in limba slavona: "Cu vointa Tatalui si cu sporirea Fiiului si cu lucrarea Sfantului Duh, Ioan Stefan vv, fecior lui Bogdan vv, au inceput si au savarsit aceasta sfanta biserica intru numele sfantului si slavitului marelui mucenic si purtatorului de biruinta Gheorghe, langa paraul ce se chiama Voronetul; si au zidit-o in anii de la zidirea lumii 6996, iara de la Hristos 1488, in al 32-lea an a domniei Mariei-sale".

16. Histoire de l'Empire Ottoman, vol. 1, p. 139. De aceasta batalie pomeneste si o scriere greceasca foarte rara astazi si de care ne-am mai folosit inca o data (vezi Arhiva, pagina 13). in aceasta carte numita Νέα σύνωψις διαφόρων ίστοριών la prilejul campaniei intreprinsa de Baiazet, la anul 1484, se zice: Ό δέ σουλτάν Μπαγιαζίτης έχαμε φουσάτα χαί ύπήγε χατά τής Μολδοόλαχίας. Καί έπήρε τό Κελί, τό Άσπρόχαστρον, χαί ήφερε τής Μολδοόλαχίας. Καί έπήρε τό Ασπρόχαστρον, χαί ήφερε τήν αίχμαλωσίαν είς τήν πόλιν. Ό δε Πογδάνος ό πρώην άυύεύτης (?) έχαμε πόλεμον μέ τόν σουλτάν Μεχεμέτην χαί ένίχησετο: χαί έχατελυσε πολύ φουσάτον άπό τούς Τούρχους, χαί διά τοϋτο ύπήγε χατ' αύτοϋ ό Μπαγιαζ ίτης.

De aceasta carte sunt mai multe editii, unele mai depline, altele mai scurtate. intr-o traducere romaneasca veche, care se gaseste la dl caminariul Gherasim Hancul, in folio, la cap al 219, in imparatia lui sultan Baiazet, fiiul lui sultan Mehmed, se gaseste asemene: "Iar in al doile an de imparatia lui, facut-au cale cu osti grele spre tara Moldovei si s-au lovit cu Stefan voivod, domnul Moldovei, si si-au dat razboi foarte iute; si se sprijinira vetejii moldoveni de n-au putut strabate turcii mai inlauntrul tarei, fara numai ce au apucat de au robit satele pe margini, de la Cetatea Alba si de la Chilie, iar mai mult nu putura. si pricina era caci domnul Moldovei si cu moldovenii s-au fost batut cu sultan Mehmet imparat, tatal acestui imparat a lui sultan Baiazit, si l-au infrant moldovenii foarte rau si i-au taiat oastea cat abia au scapat imparatul cu o sama de oaste in vase peste Dunarea. Deci sultan Mehmed au lasat cuvant la moarte sa se faca rascumparare despre moldoveni sangelui turcilor ce s-au varsat si rusinii ce i-au facut. Pentru aceea venisa fii-sau, sultan Baiazit, si alta n-au putut face nimica, fara cat au lovit marginea de au luat o sama de robi, precum mai sus am aratat".

17. Subt a treia parte a Moldovei despre ceea lature, Stefan intelage orasele de pe tarmurile Marii Negre.




Batalia de la Razboieni si pricinile ei, 26 iulie 1476


Aceasta pagina a fost accesata de 814 ori.