Autori > Eugen Lovinescu

Modernismul - E. Lovinescu

Pornita in 1904 in foiletonul Epocei, adunata apoi in cele doua volume de Pasi pe nisip, 1906, de formatie maioresciana, critica lui E. Lovinescu (n. 1881) lupta chiar de la inceput pentru autonomia esteticului si deci impotriva confuziunii lui cu eticul sie tnicul. Sub influenta spirituala a lui Emile Faguet, inainte chiar de a-i fi fost elev la Sorbona, dogmatismului samantorist criticul nu i-a raspuns insa printr-un dogmatism estetic, ci printr-un scepticism, cu atat mai nepotrivit cu cat dauna sensului comativ al reactiunii. Scepticismul Pasilor pe nissip reprezinta, asadar, o lipsa de tactica in lupta intreprinsa impotriva unui curent indaratul caruia era o afirmatie categorica de caracter mistic si mesianic. Activitatea de mai tarziu de la Convorbiri critice (1906-1910) si in genere pana la razboi, adunata in primele volume de Critice (I-IV, editia intai) urmeaza aceeasi linie a autonomiei estetice, de data aceasta fara spirit polemic, si in tendinta vizibila de a face din crtiica o categorie pur literara, un joc spiritual in jurul operelor de arta, o constructie personala, care sa poata rezista timpului, chiar daca pilotii afirmatiilor s-ar surpa ... Scepticismul agresiv, dar minor, ca nivel spiritual al primei faze, se generalizeaza; cu cat actiunea i se intinde inspre o raza mai mare, cu atat expresia i se stinge intr-o nuanta de stearsa ironie. In rezumat, in aceatsa epoca de zece ani (1906-1916), critica lui E. Lovinescu afirma ca metoda impresionismului, cu notiunea caruia avea, dealtfel, sa se confunde in atentia contemporanilor, pe fond de relativism estetic si intr-o forma cautata, nuantata cu evidente intentii de realizare artistica. Nimic revolutionar sau voit modernist, nimic sistematic sau macar ideologic: o activitate desfasurata sub semnul eclectismului si al unui empirism dominat de cultura clasica si de un echilibru temperamental.
Ramane sa aratam pe scrut linia ce l-a dus pe critic de la eclectism si relativism la un modernism, dealtfel, mai mult teoretic si in contradictie poate cu temperamentul dominat de traditionalismul moldovenesc si de structura clasica. Intaia formulare a ideologiei lui s-a afirmat mai intai in domeniul socialului, sustinand in cele trei volume ale Istoriei civilizatiei romane moderne (1924-1925) ca procesul civilizatiei noastre, ca si al tuturor statelor intrate brusc in contact cu Apusul, in solidarismul unei vieti cu mult mai inaintate, nu s-a facut evolutiv, ci, dintr-o necesitate sociologica, revolutionar. Nu era vorba de a exprima o preferinta, ci de a scoate o concluzie din analiza procesului de formatie si a altor civilizatii tinere cu destin identic. Principiul acestei fatalitati sociologice, criticul l-a denumit sincronism, pe baza caruia civilizatia noastra actuala s-a format prin importatgie integrala, fara refacerea treptelor de evolutie ale civilizatiei popoarelor dezvoltate pe cale de crestere organiza. Se poate spune ca la popoarele tinere imitatia este prima forma a originalitatii. Nimeni nu recomanda, fireste, principial, imitatia; prin interdependenta materiala si morala a vietii moderne ea exista insa ca un fenomen incontestabil. Daca ar ramane sub forma ei bruta, imitatia n-ar fi un element de progres; progresul incepe de la adaptarea ei la unitatea temeperamentala a rasei, care o absoarbe si o reda apoi sun o forma noua cu caractere specifice. Numarul "inventiilor" sau al "ideilor originale" al fiecarui popor in parte fiind foarte limitat, originalitata oricarei civilizatii sta mai mult in capacitatea de adaptare si prelucrare, decat in elaboratie proprie - si aceasya mai ales la popoarele tinere. Dezvoltata in Istoria civilizatiei romane moderne, violent contestata de toata literatura traditionalista a timpului, aceasta idee de sincronism ce implica modernismul, ca un principiu de progres, a fost aplicata apoi in cele 5 volume ale Istoriei literaturii romane contemporane (1900-1925), in care scriitorii sunt judecati, pe de o parte, din punctul de vedere al caracterului lor de sincronism nu numai in dezvoltarea vietii noastre sociale si culturale, ci si in legatura cu miscarile din Apus, iar pe de alta ca un criteiu de valorificare si din punctul de vedere al efortului de diferentiere fata de ce a fost inainte. Vechiul scepticism din Pasi pe nisip sau Critice (I-IV) se organizeaza apoi in volumul al VI-lea in demnitatea unui sistem (Mutatia valorilor estetice), dupa care nue xista o stiinta a literaturii, ci o istorie a ei, ce n-o cerceteaza prin raportare la un ideal estetic, ci la totalitatea factorilor sufletesti ce i-au determinat stilul.

Toate aceste teorii sunt expuse in largi dezvoltari in volumele sale de o ordonanta arhitecturala si de o limpiditate stilistica recunoscute in genere. Daca mai adaugam la aceasta aptitudine de expresie lucida si o inclinare spre portretura morala - am spus esentialul asupra acestui critic care, plecand de la un scepticism ostentativ si minor, a ajuns sa si-l organzieze intr-un sistem cu aparente de dogmatism, la baza caruia - mai mult decat teoria - sta poate gestul estetic si desigur onestitatea profesioanala.

Pasi de nisip, 1906, doua volume de articole critice.
J.J.Weiss et son oeuvre litteraire, Ed. Champion, Paris, 1909.
Les voyageurs francais en Grece au XIX-e siecle, Paris, 1909
Critice, v. I, Socec, Buc., 1909, ed. II, Alcalay, 1920; ed. III, editie definitiva aparuta sub titlul Istoria miscarii "Samanatorului", Ancora, 1925
Critice II, Buc, Socec, 1910; ed. II, Alcalay, 1920; ed. III, editie definitiva aparuta sub titlul Metoda impresionista, Ancora, 1926
Critice III, Buc., Ed. Flacara, 1915; ed. II, Alcalay, 1920; materialul acestei editii nu e identic cu cel al ed. I. Volumul e epuizat. Ed. III, definitiva, Ancora, alt continut.
Critice IV, Streinberg, 1916, ed. II, Alcalay, 1920 etc si e refacuta. Ed. III def., Ancora.
Critice V, Alcalay, 1921; ed. II, def., Ancora
Critice VI, Ancora, 1921, ed. def., Ancora
Critice VII, Ancora, 1922
Critice VIII, Ancora, 1923
Critice IX, Ancora, 1923, cu titlul de Poezia noua/
Critice X, Ancora.
Istoria civilizatiei romane moderne, Ed. Ancora: 1. Fortele revolutionare, 1924; 2. Fortele reactionare, 1925; 3. Legile formatiei civilizatiie romane, 1925.
Istoria literaturii romane contemporane, in 6 voolume, Ed. Ancora, din care au aparut: 1. Evolutia ideologiei literare, 1926; 2. Evolutia criticii literare, 1926; 3. Evolutia poeziei lirice, 1927; 4. Evolutia valorilor epice, 1928; 6. Mutatia valorilor estetice, 1929.
Grigore Alexandrescu, viata si opera lui, Ed. Minerva, 1910; ed. II, Cartea romaneasca, 1925. Refacuta, ed. III, Casa scoalelor.
Costache Negruzzi, viata si opera lui, Ed. Minerva, 1913; ed. II, Cartea romaneasca, 1925. Refacuta.
Gh. Asachi, viata si opera lui, Cartea romaneasca, 1921; ed. II, Casa scoalelor.

Modernismul - Contimporanul
Modernismul - E. Lovinescu
Modernismul - Sburatorul

Aceasta pagina a fost accesata de 1145 ori.