Autori > Eugen Lovinescu
Poezia de fantezie - Dimitrie Anghel
Indeplinind un rol istoric de tranzitie spre poezia noua, poezia lui Dimitrie Anghel (1872-1914) nu e revolutionara, intrucat, nici prin calitate sentimentala, nici prin expresie, nureprezinta un salt in necunoscut, sub raportul formei, ea s-a dezvoltat normal din brazda eminesciana, iar ca sensibilitate, daca contrasteaza in forma ei ultima cu poezia samanatorista sau cu retorismul lui Cerna, se situeaza, totusi, in poezia contemporana franceza a unui modernism cumintit si academic ce-i constituie originalitatea puntii de trecere spre poezia de astazi.
Elegant, urban, moderat, Dimitrie Anghel n-a rupt tiparele expresiei convenite, cum va face ceva mai tarziu Minulescu, de pilda, ci si-a mentinut aderentele cu trecutul, indreptandu-l incet, ca pe o albie, spre noile destine poetice ale unei rafinari si ale unei transparente, nerealizate inca deplin. Din punctul din care judecam noi astazi, eleganta formala a lui Dimitrie Anghel ne pare prea academica, versul prea definit, strofa prea arhitectonica, limba prea putin personala; vazuta insa in mediul sau imediat de formatie, a servit drept filtru pretios, pri care s-au eliminat impuritatile plebee ale poeziei samantoriste.
Fara a fi visdoage, ciubotica cucului sau gura leului, florile lui Dimitrie Anghel, nalba, maghiranul, sanzienele, gherghina, sulfina si chiar floarea-soarelui raspandesc, potrivit ambiantei epocii, inca o vaga mireasma samanatorista, prin sentimentalismul minor, in ton de "sensiblerie", in care "versul rar" se ascunde in dosul unor efuziuni sentimentale destul de curente.
Numai in Balul pomilor, evadand din dulcegaria sentimentala, il gasim pe viitorul Dimitrie Anghel, poetul fanteziei. Abia in Fantezii (1909), fantezia paseste in primul plan si-i da o originalitate si-o valaore actuala, cu stabilirea unor noi raporturi intre lucurri si-o inventie de figuratie- punct de plecare al intregii literaturi contemporane, emancipata de alte preocupari decat cele estetice. Dar la acest artist de o sensibilitate minora gasim, de cel putin doua ori, si o simtire profunda, tragica aproape, ce si-a nimerit expresia lapidara in Puterea amintirii:
Oricum, pana la capat aminte ne-om aduce,
Si oricat de departe destinele ne-or duce,
Mereu si pretutindeni, oricand si orisiunde,
Cand mi-oi suna eu lantul, al tau imi va raspunde.
... si o expresie somptuoasa, de fantezie organizata, in Vezuviul, pe care numai lungimea ne impiedica de a-l cita in intregime.
Elementul esential al talentului lui fiind fantezia, Dimitrie Anghel a sfarsit prin a evada din poezia lirica, incercand sa o organizeze teatral in Cometa, in care, desi n-avem adevarata comedie, avem, sub influenta lui Rostand, versul comic, si liber de orice constrangere, versul umoristic, apoi in cele doua volume ale Caleidoscopului lui A. Mirea, publicat de si Stefan Octavian Iosif. Joc de imagini, de viziuni chiar, de asociatie de cuvinte disparate, de rime neprevazute, de aluziuni literare, de verva rostandiana, de sentimentalism dizolvat in umor, de observatie caricaturala - fuzionarea unor elemente cotidiane, ce surprind tocmai prin cotidianul lor, in flacara purificatoare a poeziei, Caleidoscopul a creat o specie literara cu o vitalitate suparatoare, caci, oricare ar fi arta si fantezia poetului, nu trebuie sa uitam ca avem de-a face, in realitate, cu o cronica ritmata, extrasa din noroiul actualitatii, din aluzii si asociatii baroce, din violentarea limbii, din virutozitate, jonglerie si simulacru. Iata pentru ce, pretuind talentul lui Dimitrie Anghel, nu pretuim si genul ce s-a dovedit de o facilitate extraordinara si de o putere de propagare, in care ii sta propria-i condamnare.
- In gradina, poeme, 1916;
- Caleidoscopul lui A. Mirea, vol. I, 1908;
- Caleidoscopul lui A. Mirea, vol. II, 1910;
- Carmen Saeculare (cu Stefan Octavian Iosif), 1909;
- Fantezii, 1909;
- Fantezii, 1927.
Poezia de fantezie - Dimitrie Anghel
Poezia de fantezie - George Toparceanu
Poezia de fantezie - Perpessicius
Aceasta pagina a fost accesata de 1337 ori.