Autori > Guy Maupassant
Prizonierii
Nici un zgomot in padure, afara de fosnetul usor al ninsorii care cadea peste copaci. Ningea de la amiaza, o ininsoare marunta, care pudra cracile cu o spuma inghetata si arunca peste frunzele vestede ale desisurilor un acoperis de argint, intindea pe poteci un covor urias, moale si alb, si adancea nemarginita tacere a oceanului de copaci.
In fata casei padurarului, o femeie tanara, cu bratele goale, despica cu un topor lemne pe o piatra. Era inalta, subtire si puternica, o fiica a padurii, fata si nevasta de padurari.
Prizonierii
Aceasta pagina a fost accesata de 573 ori.