Autori > Ion Minulescu
Crepuscul la Tomis
Pe mare-n asfintit
Si vantul
Imi poarta barca pe cararea
Pe care soarele si marea
Se-mbratiseaza cu pamantul!
Din larg,
Ca niste mici fragmente
Desprinse din albastrul infinit,
Inamoratele sirene
Apar cu gesturi indecente
Si-n cinstea mea incep sa-noate
Pe spate,
Cu cate-un far aprins sub gene,
Ce-mi lumineaza-n asfintit
Temutul semn de intrebare
Cu care marea m-a-nfratit...
Iar eu -
Pornit in cautarea
Fr umosului din suflet
Si din rime -
Un vagabond pe care marea
M-a scos de par, din adancime
M-avant din nou in infinit
Si convertit
De dragul unei simple jucarii,
M-agat cu mainile de astr ul
Ce ca un pescarus ranit
Isi moaie aripa-n albastrul
Crepuscularei agonii!...
Crepuscul la Tomis
Aceasta pagina a fost accesata de 737 ori.