Autori > Ion Minulescu
De vorba cu Cerna
Peste fereastra mea -
De la hotel -
Ma cert mereu cu murmurul rebel
Al Cernei -
Apa binecuvantata
Ce-mi limpezeste mintea tulburata
De tot ce nu se poate sti -
Ca-ntr-un eternn "A fi sau a nu fi".
Ma cert mereu cu Cerna...
Ma cert ca nu-mi mai spune -
Din zece vorbe rele -
Decat trei vorbe bune!...
De ce ma tot priveste, cu-atata dusmanie?
De ce nu-mi mai recita aceeasi poezie
Pe care Cerna, astazi
O face
Si-o ascunde
In murmurul rebelelor ei unde -
Nu ca-n trecut,
Cand ea mi-o recita
De cate ori fereastra mea
Se deschidea doar pnetru ea?...
Azi...
Cerna mea, nu-mi mai recita
Decat ecoul unui cartus de dinamita -
P dinamita blestemata
Ce i-a zdrobit
Tot ce-a iubit -
Si poezia de altadata,
Defuncta azi
Si-nmormantata...
Si poezia viitoare,
Pe care ea, mi-ar fi cantat-o
Etern sub razele de soare!...
Azi...
Poezia Cernei se ascunde
In burtile umflate si rotunde
Ale bogatgilor, indestulati
Cu pastravarii batranilor Carpati
Si-ai repezilor ape care curg
Spre cel mai diavolesc amurg -
Amurgul ce-a schimbat in tragedie
Si cel din urma strop de poezie
Cu care-azi, Cerna de altadata
Isi plange apa binecuvantata
Si pastravarii,
Pe care eu -
Mi-e martor bunul Dumnezeu -
Azi...
Nu-i mai plang
Si nu-i mai cant
Decat pe propriul lor mormant!...
(Baile Herculane, august 1943)
De vorba cu Cerna
Aceasta pagina a fost accesata de 791 ori.