Autori > Ion Minulescu


Elegie domestica



Mioritei


Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Si noaptea ce-o sa vie,
In casa mea fii binevenita ...

Iata-mi casa!

Intoarce doar butonul electric din perete
Si-mprieteneste-ti ochii cu tot ce poti vedea,
Caci casa mea e-ntreaga, de-acum, si casa ta

Fii prietena si sora cu hall -ul si terasa,
Cu treptele ce urca sub rustice covoare
Spre sala de mancare
Si-odaia de culcare,
Cu sfintii din icoane si mortii din portrete,
Cu cainele, ce-ti linge mansonul de-astrahan,
Si cu pisica alba, ce toarce pe divan ...

Opreste-ti apoi ochii pe frunzele de laur
In care se-ncadreaza, sanctificand decorul,
Patronii mei - Triunghiul :


Ioan Gura-de-Aur ---- Ion Botezatorul ----- Ion Evanghelistul


Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata
Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama,
Un domn cu ochii-albastri si bucle br une :
Tata!
Si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde :
Mama! ...

Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu basmele bunicii
Si "Faptele diverse",
In casa mea fii binevenita,
Pentru mine
Si pentr u-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse,
Ce te privesc din rame cu-aceeasi duiosie
Ca-n zilele cand, toamna, soseam si eu cu tine.




Elegie domestica


Aceasta pagina a fost accesata de 745 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio