Autori > Ion Minulescu
Pastel bolnav
doctorului Ionescu-Mihaesti
Ce primavara trista si ce spital tacut!
Bolnavii albi, ca albul peretilor,
Privesc
Ne'ncrezatori spre soare -
Bizar necunoscut -
Pe care intaia oara acum parca-l zaresc.
Ce primavara trista si ce spital tacut,
Cu scarile tocite
Si salile patrate,
Prin care pasii parca vorbesc de cei de ieri -
De cei adusi pe brate
Si scosi intinsi pe spate,
De cei trecuti de pragul supremei mangaieri.
Ce primavara trista si ce spital tacut!
Ferestrele deschise spre soare parca vor
Sa stranga-n brate-ntreaga caldura
Si lumina.
In timp ce condamnatii tacuti, din patul lor,
Fac semne desperate
Si doza de chinina
Aluneca pe gatul pierdutilor
Ce vor
Sa-si schimbe-apropiatul sfarsit in inceput.
.....................................................
Ce primavara trista si ce spital tacut!
(iunie 1909)
Pastel bolnav
Aceasta pagina a fost accesata de 893 ori.