Autori > Ion Minulescu

Pastel de toamna

Toamna, noapte, ploua!
Trei drumeti sosesc
Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.
Trei drumeti in fata portii se opresc
Si-apoi bat
De-a lungul gangului rasuna
Un cuvant
Si-n urma, altul :
Noapte buna!
Si pe urma tac.

Nu raspunde nimeni ...

Trei drumeti asteapta
Muti ca trei schelete ce-si cata mormantul.
Ploaia cade deasa, repede si dreapta,
Deasa ca nisipul,
Repede ca vantul,
Dreapta ca sageata ...

Si drumetii-asteapta.

Si se face ziua ...
Trei drumeti pornesc
Albi ca beduinii vastelor Sahare,
Trei drumeti Castelul mortii ocolesc,
Si tacuti,
Prin tara celor ce-i privesc,
Trec ca nefiinta noptilor polare
Si se pierd in zare
Ca trei iahturi albe, mute, calatoare!
- Cine-au fost drumetii?
Cine i-a trimis
Sa ne bata-n poarta si sa ne destepte,
Sa re-nvie glasul umedelor trepte
Si sa ne-ntrerupa ne'ntreruptul vis?
Cine-a fost nebunul care i-a trimis?

Nu raspunde nimeni! ...
Straniile umbre s-au pierdut in zare ...
Toamna, ziua, soare! ...

(17 ianuarie 1910)

Pastel de toamna

Aceasta pagina a fost accesata de 852 ori.