Autori > Ion Minulescu
Pe malul Oltului
lui Nicu Budurascu
Pornind din Lotru spre Cornet,
Soseaua urca-ncet incet
Tinandu-se parca de mana
Cu linia ferata,
O vecina,
Ce-i pare totusi o straina,
Fiindca nu seamana cu ea,
O biata batrana sosea
Banala -
Dar nationala!
Soseaua urca-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar in copacii ei...
Urca tacuta
Si timida
Ca o omida
In timp ce linia ferata
Urca tipand,
Parca-ar fi beata,
Ca si locomotiva "Malaxa",
A unui tren de marfa,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Rosu -
Cand da cu ochii, pe sosea,
De cate-o tarancuta
Cam prostuta,
Crezand ca-si poate bate joc de ea
Tipa sulemenindu-si cosul
Cu fumul negrilor carbuni,
Ca o cocoana din elita
Cu ochii plini de dinamita
Scapata dintr-o casa de nebuni.
Doar Oltul - apa blestemata -
Nu vrea sa urce niciodata,
Nici cu soseaua demodata,
Nici cu moderna linie ferata
El singur, saltaret, coboara
Spre Dunare -
Dunarea noastra
Cu apa multa
Si albastra
Si coborand -
Iarna sau vara -
Surade fredonand la fel
Ca orice egoist rebel,
Acelasi vesnic menuet
Discret,
Pe care nu-l danseaza decat el!
La fel si-n viata
Uneori -
Daca te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeasi ura te privesc ai tai,
C-asa suntem cu totii -
Oameni rai!
Si-oricare-ar fi cel care urca -
Dusmani
Sau prieteni -
Toti il spurca
Iar cand, intamplator, coboara,
Toti il omoara!
(decembrie 1935, cu titlul Craciunul pe malul Oltului)
Pe malul Oltului
Aceasta pagina a fost accesata de 776 ori.