• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Pelerinii mortii

E carciuma plina de oameni straini -
De oameni tacuti ce vin de departe,
De unde ei singuri sa spuna nu stiu...

De unde veniti, pelerini?
Din care cetate cu portile sparte
Din care pustiu?
De unde veniti, pelerini?
De unde veniti cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrente si fetele supte,
Si albe, de parca
Va temeti ca pumnul de care fugiti
Sa nu va ajunga si iar sa va-ntoarca
In tara in care n-ati vrut sa traiti?
Cu ochii albastri, ca-albastrul senini,
De unde veniti, pelerini?...

Ei tac...
Sa raspunda nici unul nu vrea ;
Iar carciuma pare o cripta,
Si-n ea
Tacutii straini, cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrente si fetele supte,
Cu bratele goale si umerii goi,
Isi trec de la unul la altul paharul,
Si-n flacara scurta ce-o scapara-amnar ul
Par niste strigoi...

- Hei! ... Mute fiinte,
Bizari pelerini,
Cu ochii albastri, ca-albastrul senini,
Spre care cetate pornirati - armata
De oameni cu cranii si maini de schelete,
Cu fetele albe ca albul perete
Si gura-nclestata?

Ei tac...
Sa raspunda nici unul nu vrea
Pe cer o lumina s-aprinde, si-o stea
Coboara si-n sute de stele se-mparte...

Si-n clipa aceea, tacutii strigoi
Se scoala gramada, ca-n ziua de-apoi,
Si pleaca cu toti mai departe...




Pelerinii mortii


Aceasta pagina a fost accesata de 791 ori.