Autori > Ion Minulescu
Romanta corbului
Pe tarmul nalt si drept -
Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atatea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineata sunt verzi,
Iar seara violete -
Un corb a poposit spre seara,
Si-asa, cum sta pe malul marii,
Orbit de albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserarii,
Parca-i sositul care-asteapta sa vina si-alti intarziati.
Si-n seara-aceea-n care-apusul
Parea mai trist ca-n alte seri,
Iar soarele parea ca pleaca sa nu mai vina niciodata,
M-am dus sa-mi plimb pe tarm uratul
Si biata-mi inima,-mbibata
De-amaru-otravilor sorbite din gura-amantelor de ieri
Dar corbul mi-a iesit in cale ...
...
Pe tarmul marii nalt si drept,
Ca si pe-o margine de groapa,
Veghea un cioclu-naripat,
Si cioclul m-a privit o clipa,
A dat din aripi
Si-a zburat
Si parca mi-a soptit in treacat :
- Bine-ai venit ... De cand te-astept!
Romanta corbului
Aceasta pagina a fost accesata de 882 ori.