Autori > Ion Minulescu
Romanta pelerinului
Sunt obosit de drum si-as vrea
Sa dorm trei nopti,
Trei vieti in sir,
Culcat pe-un asternut,
Asa cum dorm culcati in cimitir
Toti sfintii palizi din altare,
Cu pumnii-ncrucisati pe piept.
Din somnul fara desteptare
As vrea sa nu ma mai destept...
Cei ce-au pornit-naintea mea,
Batatorind poteca lunga,
Si-au nazuit ce nu era
In rostul vietii scris s-ajunga,
Cei ce-au pornit, cu mii de ani
Naintea mea, pe-acelasi drum,
Au adormit pe sub castani
Demult,
Si dorm uitati si-acum.
Si dintre cei porniti candva,
Manati - spre aceleasi innorate
Si mute zari - de-aceeasi stea.
Un singur pelerin mai bate
La poarta linistii...
El pare
Ca,-ndurerat ca Prometeu,
E mort de mult si tot nu moare -
Si-acest biet pelerin sunt eu!...
(Viata literara, 10 septembrie 1906)
Romanta pelerinului
Aceasta pagina a fost accesata de 1482 ori.