Autori > Ion Minulescu
Spre insula enigma
lui N. M. Condiescu
Un suierat prelung saluta ivirea zorilor
In larg,
Un strop de purpura pateaza-albastrul violet al marii,
Pe bric,
Lumina rosie se stinge in varful primului catarg,
Si-n locul ei, pe sfori, se-nalta pavilioanele
E ziua!...
Si matelotii se desteapta pe bord,
Si ancorele grele
Apar cu ghearele-nclestate,
Ca niste fiare-nfometate
Si bricul alb se misca-alene
Cu gratia unei sirene
Ce se rasfata-n plasa de inele
Si de bratari lichide,
Ce dispar
Pe poarta larg deschisa langa far!
Adio, port
Adio, cuib de veselie trecatoare
Adio, cabareturi
Adio, dansatoare
Adio, ciocnet de pahare
Adio, tot ce-a fost
Adio!
De-acum, pornim
Pornim din nou
Pornim!
Si-n urma noastra, marea
Isi impleteste respirarea
Cu al sirenelor ecou -
Eternul nostru semn de intrebare!
Iar mai tarziu
Sarmnul port
Abia-si mai lamureste-n zare
Contur ul alb,
Ca si-un cavou
Din care mortii-ncep sa-nvie!
Si bricul nostru-i primul mort
Care-a-nviat,
Invesmantat
In alb,
De sus si pana jos,
Ca si Cristos!
Suntem departe -
Da departe!
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte,
Pe obraji,
Pe gura
Si parca ne cunoaste, vantul -
Cu nevazutele lui brate ne-arata dr umul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii,
Caci zarea-i vesnic prefacuta
Si-apoi ne lasa cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!
Plutim spre rasaritul lumii,
Plutim spre prima dimineata!
Si bricul alb
Sfasie-n doua covorul apelor albastre,
Lasand in urma lui o dara de spuma creata,
Ce se-ntinde
Ca si o punte nesfarsita,
Pe care sufletele noastre
Se vor intoarce-acasa-n ziua
Cand uraganele ne-or vinde!
Si-asa, pluti-vom toata ziua
Si-asa, pluti-vom noaptea toata
Si-asa, pluti-vom vreme multa -
Caci "prea multa" nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre "Insula enigma",
In care nu stim nimeni inca, ce va fi -
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi,
Noi, cei nascuti din tata-n fiu navigatori,
Vom acosta la randul nostru-nvingatori...
Si-atunci -
Stapanii Marii Negre noi vom fi!...
Spre insula enigma
Aceasta pagina a fost accesata de 979 ori.