Autori > Ion Minulescu
Taci...
Taci,
Sa nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate
in sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Sa nu-mi destepti in suflet tragediile jucate
in aplauzele mute ale-ntaielor dureri!
Treci tacut ca beduinul ce cutreiera nisipul,
Treci tacut ca cel ce-si pune mainile-n crucis pe piept,
si sa nu ma chemi pe nume -
Sa-mi destepti din piatra chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea sa-mi spuna ca e timpul sa-l destept...
Ocoleste-ma cu groaza, ca pe-un starv de om ucis -
Nu de oameni,
Ci de mana ne'ntrupatelor dorinti -
si pe piatra-mi funerara nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plina numai de cumunti!...
Ocoleste-ma cu groaza...
Dar opreste-te deoparte,
Sa ma poti privi de-a-ntregul
si sa-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele desarte
si romanta nesfarsita, caci arcusele s-au frant!
(1907)
Taci...
Aceasta pagina a fost accesata de 866 ori.