• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Oras francez (Henri de Regnier)

Ma scol in zori ... si-orasul, in urma mea ramane...
Trotuarele rasuna, de-a lungul lor cand treci -
Cald, soarele s-abate, pe-olanele batrane
Si curtile-s albastre, de flori de lilieci...

De-a lung de negre ziduri, sub bolti de pomi in floare,
Cand mergi, in cale-ti iese de-a pururi un ecou
Iar pietruita cale, razbate-n drumul mare
Ce trece prin foburguri si piere-n camp din nou.

Si iata-ma deodata, ajuns pe deal, de unde,
Sclipind tacut in soare, il vezi culcat in vale,
Sarac si singuratic, sfios cum se ascunde
Orasul meu, cu stresini si porti patriarhale...

Asa se vede-orasul...
Sub doua punti arcate,
Un rau domol se scurge cu ape somnoroase...
Iar arborii soselei sunt parca de-o etate
Cu turla ce priveste mirata peste case.

Din cand in cand, prin aer, plutind isi face cale
Un murmur lung ce urca...
S-aud zgomote vii...
Bat maiuri si ciocane greoaie-n nicovale
Si creste-o galagie de glasuri de copii...

Din viata-i monotona, de cand se afla-n lume,
Nici amintiri nu are, nici zile mari, nici rost,
E-un biet oras ca si-altul, obscur si fara nume,
Si-asa va fi de-a pururi - la fel precum a fost.

Si totusi, cand uratul ma poarta la-ntamplare
Din zori, pana-n amurgul, cand cresc umbrele sure,
Si soarele coboara pe damburi si dispare
Posomorand cararea ce trece prin padure,

Cand formele spre seara, devin misterioase
Si drumul lung rasuna, sub ostenitu-mi pas,
Cand apele din scocuri se zbat tumultoase
Iar vantul se trezeste dand salciilor glas,

Tarziu de tot cand noaptea m-aduce iar acasa
Punand un capat trudei si ratacirei mele,
Si vad cum in fereastra s-aprinde luminoasa
O lampa dupa geamul ramas fara perdele...

Atunci, renaste-n minte puterea obosita -
Si-n timp ce-mi caut urma pe ulita batrana,
Alaturi, simt din umbra, cum Patria-mi iubita
Mi-arata-n noapte drumul, tinandu-ma de mana.






Oras francez (Henri de Regnier)


Aceasta pagina a fost accesata de 699 ori.