• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cele doua capatani goale

La saparea unei groape,
Un cap mort desfiintat,
Vazând lânga sine-aproape
Alt cap gol alaturat,
"Cine e, care-ndrazneste,
Îi striga c-un glas de domn,
De mine de se lipeste,
Turburându-ma din somn?"

"Eu, zice-acea capatâna,
Am fost numai matelot;
Pâne neagra si putina,
Apa, din balti, a fost tot
Cu ce-am trait în vieata;
Descult, trentos, urgisit,
Dusei cararea-mi cu greata;
Acum moartea, ce-am dorit
M-aseza în libertate,
Care-n lume n-am aflat,
Scuturând jugu-mi din spate,
Ce atâta l-am purtat."

"Om de rând da-te-ntr-o parte!
Striga capu-nfumurat,
Tu esti prost, tu nu stii carte,
Genu-ti apus, blastamat!
Alt soi sunt eu, nu ca tine:
Sunt boier, cu printi rudit,
Iata-aici pe piept la mine
Orduri, stele, sunt marit!
Eu ma plimb tot în caleste,
Aur, scule, am prisos,
Vinu-mi în buti mucezeste,
Ah, sa-ti spui, n-ai vreun folos!"

"Eu sunt! Am! Ce nebunie!
Am fost, avui, vrei sa zici,
O-ntoarse cel din sclavie;
Caci nimic nu vad aici,
Nu vad orduri, nice stele,
Marturii rangului tau,
Aur, vin si calesti grele
Au ramas la locul sau;
Ce-ai avut în stapânire
Ai lasat pe lume tot,
Sa-ti ajute-aici, nu pot;
Acolo-a fost osebire,
Aici avem o marire,
Capul de print domnitor
E ca si cel de pastor,
Dat la viermi prin putrezire."

Pe boier si pe taran,
Pe pagân si pe crestin,
Pe amic si pe dusman,
Moartea-i cuprinde-ntr-un sân.





Cele doua capatani goale


Aceasta pagina a fost accesata de 584 ori.