Autori > Andrei Muresanu
Eremitul din Carpati
Pe munti, de unde neaua cu greu se dezlipeste,
Întocma ca si muschiul de vechiul sau copaci,
Pe unde om cu suflet atunci numai paseste
Când oarba soarte-aduce vrun vânator ghibaci;
Aci, sapata-n pietre, se afla-a mea chilie,
Sub fagi carunti de zile, ce nu stiu de sacuri;
Pe unde primavara cu multa maiestrie
Aseaza-ale lor cuiburi ulii, soimi si vulturi.
Un pat, un vas de apa, masuta mea patrata,
Pe dânsa tubul magic, de care ma servesc.
Cu-aceste scule simple se afla mobilata
Casuta mea de munte în care locuiesc.
Eu n-am fugit de lume c-ar fi prea pacatoasa,
Cum fac parinti si mame ce intra-n monastiri,
Ducând vieata aspra, nu însa virtuoasa,
Ca-n lume e vârtute a fi domn pe simtiri.
Nici cred ca e desearta a omului silinta
Spre tot ce mintea-ncearca, geniu-i deplinit,
Strabate apa-n piatra si stric-a ei fiinta,
De ce nu chiar si omul cu naltul sau spirit?
O fapta glorioasa, pastrata-n istorie
Din evii barbariei stravechi ce au trecut,
Însufla pâna astazi curagi si barbatie
Si-ndeamna-a merge sigur pe drumul început.
Pruncutul mic de zile se-mpiedeca si cade,
Se vaieta si plânge, se trage-ncetisor;
S-apuca cu iuteala de verice palisade,
Sa-si afle numai scopul de-a merge pe picior.
Popoare sugrumate se lupta cu tarie
A rumpe jugul aspru si mult apasator;
Prin aste însa cheama asupra-si o mânie
A celor ce le-apasa, si-n urma-s prada lor.
Ma, toata încercarea de ceata s-apasare,
De sâla si sclavie e un triumf parut;
Caci spiritul culturei strabate de mirare
Si viitoru-nvata cu fruct de la trecut.
Martirii legei noua, varsându-si sacrul sânge
În cauza cea morala si plina d-adevar,
Formara o falanga ce nu se mai înfrânge,
Si care sta din seculi, ca stâlpul cel de fier.
Cât pentru-a mea chemare aci-n singuratate,
Va spun ca am placere a fi un privitor
La tot ce se întâmpla prin urbi, cetati si sate
Prin casa si-n afara la-ntregul nost’ popor.
Ocheanul meu patrunde la Dunare devale
Prin negura din fumul gâtlegelor de foc;
Ce fac, ce cocheteaza colo în capitale
Românii prin saloane, eu vad si-aud de loc.
Din timp în timp voi scrie, sa stie fiecine
Pe cel ce s-amageste prin jucarii pruncesti
De-si vinde fii si mama în urma si pre sine;
Pre cei ce varsa ura în inime fratesti.
Iar daca-un caz fatale ar da vot de pierire,
Stergând din cartea vietei p-acest prea blând popor
Atunci în asta lume neavând vro multamire,
Aci p-o stânca rece doresc ca sa si mor!
Eremitul din Carpati
Aceasta pagina a fost accesata de 669 ori.