Autori > Andrei Muresanu


Simpatie la Viena



Spune-mi, mamã, ce sã fie,
Ce mã trage-asa cumplit,
Cât abea astept sã vie,
Ceasul care e menit,
Ca sã-mi treacã pe-nainte
În pas bine regulat
Cavalerul cel cuminte
De ostasi încunjurat.

Ah, mamã, sunt vulneratã
D-o sãgeatã care-n veac
Va sta-n inimã vibratã,
ªi s-o vindec nu am leac.
Mã usc, mamã, pe picioare,
De mã culc, de stau sau sed,
Nicãiri n-aflu rãcoare
Ceas bun, sau minut nu vãd.

Ce te prinde dar mirare,
Mãiculiþã, când mã vezi,
Cã mã scol de la mâncare
Numai ca sã mã asez
Vizavi cu-a lui sedere
Ochii mei în ochii lui,
Sã-l descriu dupã plãcere,
Când altã scãpare nu-i.

De mã duc la promenadã,
Ochii-mi zboarã-n sus si-n jos,
La surori fac semn sã sadã,
Si-ntorcându-mã dau dos,
Fac pasuri înduplecate
Cu scop ca sã-l întâlnesc,
De-as merge chiar si-n cetate
P-acela care-l doresc.

Bate ora, una, douã,
Bate, c-încã n-a sosit;
Bate douã peste nouã
Aud marsul, a venit!
Sã gãtim în ceea casã,
Azi e marþi, azi vine el
Pune-þi lucrul tãu pe masã,
Azi vine cel tinerel.

(1839)




Simpatie la Viena


Aceasta pagina a fost accesata de 613 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio