Autori > Anton Pann
Calatorul si stejarul
Un calator ostenind.
si la un stejar sosind,
Subt umbra lui a sezut,
Sa rasufle un minut.
Aci un bostan fiind
si in el pepeni zarind,
Mergind, unul a luat
si supt copaci l-a mincat.
Deci ochii-n sus ardicind,
Gindea-ntru sine zicind
"Ce lucru nepotrivit
Dumnezeu a rinduit!
Ca la un copaci asfel
Sa faca rod mititel,
Iar la un vrej slab pe jos,
Asa rod mare si gros!"
Pe cind aceste gindea
si cu ochii-n sus privea,
O ghinda s-a slobozit
si toma-n nas l-a izbit.
Atunci el nasul suflind
Zise iar intr-al sau gind:
"Ce nesocotit sint eu!
Bine-a facut Dumnezeu.
Dar de nu era rod mic
s-era pepene, cum zic,
Asa-n cap de ma lovea,
Aci-n loc ma adormea.
Iar de era vrun dovleac,
Apoi nu-mi mai dam de leac."
Multe un fel sa gindesc
si altfel sa potrivesc.
(1841)
Calatorul si stejarul
Aceasta pagina a fost accesata de 977 ori.