Autori > Anton Pann
Nepotul imprumutat
Unul avind un nepot
Sarac si lipsit de tot,
Vine intr-o zi la el
si sa roaga-ntr-acest fel:
-Unchiule, bine ma sti
Ca n-am coprins, nici mosii,
Bani nu mi-a dat Dumnezeu,
Sa negustoresc si eu.
La multe ma cam pricep,
Dar n-am cu ce sa incep,
Nadejdi a m-ajuta
N-am decit la dumneata;
De aceea, unchiul meu,
Ma rog ca la Dumnezeu,
Sa-mi dai cinci sute de lei,
Ca sa fac negot cu ei,
s-in jumatate de an
t-ii raspunz pin'la un ban.
Unchiul sau s-a indurat
La vorba ce l-a rugat
si mina sa ardicind
ii arata sus, zicind:
-Vezi acea oala din cui?
Eu ce am acolo pui.
Cauta, si citi gasesti,
Numarati sa-i priimesti.
Nepotul sau, bucuros,
A dat pe loc oala jos
si numarind a gasit
Tocma citi i-a trebuit.
Deci, luindu-i, a plecat,
De unchiul sau ajutat,
si umblind in sus, in jos,
Sa negustorea frumos.
Dar la numitul soroc
Nu s-a dus sa-i dea la loc.
Nici unchiul sau nu-i cerea,
Lasind sa-i dea cind va vrea.
Multa vreme a trecut,
Unchiul sau tot a tacut.
Deci nepotul socotind
C-a uitat, nepomenind,
Sa duse la dinsul iar,
Cu aceleasi vorbe chiar,
Vaitindu-se si plingind,
Multe nevoi aratind,
Cu rugaciuni pin' la cer,
Ca si alti saraci cum cer.
Unchiul sau cel inselat
si d-al doilea rugat
N-a zis nimic, a tacut,
C-a uitat s-a prefacut
si, iar spre cui cautind,
Arata oala, zicind:
-Acolo orciti gasesti,
Ia-i si sa negustoresti.
Nepotul iar bucuros
A dat oala pe loc jos.
Dar daca a cautat,
Nimic in ea n-a aflat.
si cu parere de rau.
A zis catre unchiul sau:
- Unchiule, iar o ardic,
Ca nu e in ea nimic.
Deci unchiul sau n-a ascuns,
Ci-il dete acest raspuns:
- Apoi de cind ai luat
intr-insa ai mai bagat,
si ai venit iar sa cei
Ca sa gasesti si sa iei?
(1841)
Nepotul imprumutat
Aceasta pagina a fost accesata de 728 ori.