• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Soarecile

Un soarece mare, anume Gherlan,
Peste toata gloata fiind capitan,
Atit sa mindrise, precum povestesc,
incit isi uitase neamul soricesc.
si vrind sa se-nsoare, el nu gindea alt
Decit sa ia fata de neam mai inalt.
Cugetind aceasta si tot cercetind,
Pe batrinii soareci mereu intrebind,
Afla ca mai mare dintre cite sint
E soarele singur slavit pre pamint.
si precum sa vede frumos, stralucit,
si fata intocmai are negresit.
Auzind, Gherlanul nu sta nicidecum,
Ci cit mai in graba s-au gatit de drum,
Lua oaste multa, intocmi alai,
Poruncind sa 'poarle zaherea malai.
Pleca catre soare, impompat astfel,
soareci ca lacuste zbura dupa el.
Mergind zi si noapte, sfera au patruns,
si la naltul soare s-au vazut ajuns.
Soarele indata pe mindrul Gherlan
L-au primit tocma ca p-un capitan.
I-a vorbit cu cinstc si l-a intrebat:
Sa vie la dinsul cum s-a intimplat ?
Gherlanul atuncea compliment facind,
Catre el raspunse in asfel zicind :
-Luminate soare al naltului cer,
De-ti fac suparare, iertaciune-mi cer.
'Eu sint, cum stii bine, marele Gherlan,
Care peste soareci sint azi capitan,
si am bogatie, traiesc fericit,
Numai despre una sint nemultamit.
Ca nu gasesc fata dupa placul meu,
Cu neam de potriva-mi sa ma-nsor si eu,
Doresc sa am socru de neam mai de sus,
Puternic in lume, la alti nesupus.
D-aceea la tine dintr-atit loc viu,
Ca toti de mai mare pe tine te stiu.
Soarele raspunse la al sau cuvint :
-0, mare Gherlane ! precum zisesi, sint
inalt si puternic, de toti ma slavesc,
De nimeni n-am frica, precum voi traiesc,
Dar cum sa iveste un nor cat de mic,
Eu atunci indata tot cheful imi stric.
Caci sa pune-n dreptu-mi, fara a-i pasa,
si ma-ntuneceaza cu puterea sa.
Ma face sa nu poci vedea pre pamint,
Lui fara de voie-mi ca un supus sint.
Auzind Gherlanul pe soare asfel
Cum ca sa supune de un nuor si el,
De a-i cere fata nici nu pomeni,
Ci-ndata sa-ntoarse si la nuor veni.
Pe carele nuorul daca l-a vazut
si ii tacu cinste cum i s-a cazut,
L-a-ntrebat zicindu-i: cum s-a intimplat
Sa vie la dinsul din loc departat ?
Gherlanul ii zise : -0, slavite nuor !
Am venit la tine ca voi sa ma-nsor,
si caut copila de neam mai de sus,
Sa nu fie-n luime nimunui supus.
Tu dar mal putenic decit altii esti,
Ca si chiar pe soare poti sa-l biruiesti.
Cum te pui in dreptu-i, il intunecezi,
Pe loc il acoperi s-il nimicnicezi.
- 0, mare Gherlane ! norul a raspuns.
Ceea ce se vede nu e de ascuns.
Drept, eu sint puternic, dupa cum zisesi,
De sting si pe soare eu aburii-mi desi,
Dar cum sa iveste un cit de mic vint,
Eu trebuie-ndata sa fug d-unde sint.
Sufla, ma goneste sa nu-i stau in drum,
si ma rasipeste tocma ca p-un fum.
Auzind Gherlanul si ca nuorul chiar
Altuia mai mare este supus iar,
Sa pogori-ndata la marele vint,
Care atunci groaznic sufla pe pamint.
Primindu-l vintul intr-al sau palat
si d-a lui venire fiind intrebat,
incepu Gherlanul si la dinsul iar
Sa-i zica intocma ca si la nuor chiar,
iI facu ca este puternic in duh,
incit rasipeste nuorii din vazduh.
Vintul ii raspunse : -Asa este, sint
Tare si puternic, dup-al tau cuvint.
Eu rasipesc nuorii in aer cind zbor,
Cutremur pamintul, copaciuri dobor ;
Dar e o cetate, linga ea c-un plop,
Ce este zidita mai de la potop,
Fiind pustiita de niste tirani,
0 bat si eu de sint doua mii de ani,
si nu am ce-i face, nu o poci da jos
Puterea-mi supune, desi sint virtos.
Auzind Gherlanul si pe vint asfel;
Fara de zabava pleca de la el,
Zicind intru sine mai bine sa ia
Pe fata cetatii, ca-i mai tare ea.
Mergind dar la dinsa, fu iar priimit
Ca si pin-acuma, intocma cinstit,
Apoi intre vorbe la-ntrebari fu pus :
Ce vint ? ce-ntimplare aci l-au adus ?
El cu plecaciune pe loc a raspuns
si s-a spus tot dorul nimic n-a ascuns.
Mai zicind cetatii ca ea, c-un cuvint,
Este care n-are habar nici de vint.
Caruia cetate raspunzind a zis :
intr-adevar, vintul de loc nu m-a-nvins,
si d-acu nainte nu-mi pasa de el,
Ca pe linga mine e mult mititel,
Dar sa incuibara pe supt temelii
0 groaza de soareci, vro citeva mii,
s-atit ma gaurira tot sapind de rind,
incit dintr-aceasta crez ca caz curind.
Auzind, Gherlanul zise: - Asadar
Toat-a mea umblare a fost in zadar.
Cum vaz eu, soarecii intr-adevar sint
Neamul cel' puternic pre acest pamint.
0, cit far' de minte si prost am fost eu !
Sa nu iau eu fata chiar din neamul meu !
Ci ma duc la soare, la nuor, si la vint,
si la cetati slabe, pe toti sa-i descint!


(1841)





Soarecile


Aceasta pagina a fost accesata de 694 ori.