• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Despre lacomie iarasi si nemultumire - Povestea vorbii

Un turc, care n-a mai fost
întru nici un fel de post,
Ducându-se a cerut
Un post care i-a plăcut.
Cadiul l-a cercetat
După jalba ce a dat
Și văzându-l tinerel,
Neavând păr alb defel,
Cunoscându-l și cam prost,
Nevrednic de acel post,
Îi zise lui: - Fătul meu!
Voia ț-aș împlini eu,
Dar de postul ce-l voiești
încă foarte tânăr ești,
Ci un altul să-ți alegi,
După ale noastre legi,
Iar în acel post poți fi
Barba când îți va albi.
Însă prea mult dorind el
A-l orândui-n acel,
Cu mintea lui ca de prunc
Răspunse marelui turc:
- Efendim, sunt ihtiar,
Barba-mi este albă, var,
Dar drept să-ți mărturisesc,
Eu o cănesc ș-o-nnegresc;
Iar de cere acel post
Ca să fiu alb cum am fost,
Poci fără să zăbovesc
Să o spăl și s-o albesc.
Deci dar astfel el mințind
(Că o va albi gândind),
Voia dacă ș-a luat,
După leacuri a plecat;
Ș-ncoaci-ncolo umblând,
Pe unii-alții-ntrebând,
Câți îl auzea râdea
Și că e nebun credea.
Dar el seamă nu băga,
Vrea să se facă aga.
Și umblând din uși în uși,
întreba babe, mătuși,
Cu făgăduieli de bani,
Să-l facă de mai mulți ani.
Și abia când obosi
O șarlatană găsi;
Care i-a făgăduit
Că-l va albi negreșit,
Numa-ntâi să-i puie ei
In mâini cinci sute de lei
Și îi va face degrab
Ca colilia de alb.
El auzind, bucuros
Puse banii-ndată jos
Și spre a o mulțămi,
încă o mai dărui.
Mătușa banii luând
Îl opri aci, zicând:
- Șezi până să târguiesc
Acele ce îmi lipsesc.
Și mergând în acel ceas,
îi aduse într-un vas
O apă ce a vrut ea,
Numai banii ca să-i ia.
Ș-începu a-l învăța
Cum a o-ntrebuința,
Zicând: - Iacă! (vai de el!)
Și să faci într-acest fel:
Acasă acum mergând
Și asta apă luând,
Să torni într-un vas din ea
Ș-începi barba a-ți muia,
Frumos de jur împrejur,
Să nu rămâie cusur,
Și în trei zile de rând,
Tot așa cum zic făcând,
O să te vezi cum albești,
Tocmai după cum dorești.
Așadar el ascultând
Și la casa sa mergând,
Cu acea apă a dat,
După cum l-a învățat,
Ș-în loc barba a-i albi,
începu a năpârli,
încât într-un sfert de ceas
A rămas ca de brici ras,
Ș-atunci cunoscu c-a fost
Nevrednic de acel post.
Prin urmare,
Cămila vrând să dobândească coarne ș-a pierdut și urechile.
Omul nemulțumit fuge de bine și dă peste mărăcine.
Sare din lac în puț.
Și
Ajunge de la moară la râșniță.




Despre lacomie iarasi si nemultumire - Despre lacomie iarasi si nemultumire
Despre lacomie iarasi si nemultumire - Povestea vorbii
Despre lacomie iarasi si nemultumire - Povestea vorbii


Aceasta pagina a fost accesata de 558 ori.