• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Despre negot, iarasi - Povestea vorbii

Unul când a fost să moară, fiii săi toți într-un ceas
Viind, patu-i înconjoară ș-îl întreabă de rămas,
Zicând: - Tată! ești slab foarte și diată căci nu-ți faci?
O să te apuce moarte și nimic nu ne spui, taci?
Noi mai întâi de iertare am venit să te rugăm
Și așa și pentru stare îndrăznim să te-ntrebăm.
Căci pe lângă aste toate câte ț-a dat Cel-de-sus,
Să n-aibi și strâns nu să poate, deoparte undeva pus,
Fiindcă aici prin case știm prea bine că nu sânt
Și e păcat să se lase să rămâie în pământ.
Noi, tată, nu-ți cobim moarte, ci pe Dumnezeu rugăm
Sănătos să te mai poarte, să trăiești ne bucurăm.
Dar a omului viață, după cum singur spuneai,
Se ține-ntr-un fir de ață și se rupe gând când n-ai.
Cât mai vârtos când e-n boală i să poate proroci
Că or moare or se scoală, nimeni nu poate ghici;
De ț-e frică a ne spune nădăjduind să trăiești,
Ca să scrie încai spune aceea ce tăinuiești.
Nu poți zice că n-ai stare, căci știm că sărac nu ești,
Poate dovedi oricare de-i vrea să tăgăduiești.
Vestea e în țară sfoară că ești putred de bogat,
Și că ai găsit comoară o povestesc toți din sat.
Ei încă număr și anii când n-aveai para de ac,
Și acum te joci cu banii turnându-i din sac în sac.
Dar orșicum nu ne pasă, zică lumea ce o vrea,
Fiecare-ntr-a sa casă zice și bună și rea.
Noi știm că un bun părinte copiii nu-și va urî,
Să-i lase fără de minte săraci a se amărî.
- Copiii mei, - el răspunse - bogat e numai Cel sfânt
Ș-are mii comori ascunse pe fața ăstui pământ.
Și cel ce înădușește tot întruna căutând,
Acel negreșit găsește, cu sârguință săpând.
Mulți nerozi găuresc pământul comori în el căutând.
Dar neștiind cum, pasc vântul, surdă ș-în deșert umblând.
Comoara nu se găsește când ici, când colea săpând,
Ci lesne se nemerește când iei pământul de rând.
Ș-în adânc nu e băgată, pe om mult a-l obosi,
Ci d-o palmă e-ngropată, ca să o poată găsi.
De aceea de vă place ca să vă îmbogățiți,
Cum am făcut eu veți face, ș-ascultați să auziți:
Eu vrând să caut comoară ș-în deșert să nu muncesc
Cumpărai o moșioară, dorința să-mi izbândesc,
Și o apucai d-a lungul să caut comoară-n ea,
Când cu sapa, când cu plugul, o săpai cum trebuia,
Ș-adevărat astă treabă mă osteni-n acel an,
Dar și nu mi-a fost degeaba, că tot găsii un borcan.
Apoi cumpărai bucate și locul cât îl săpai,
Îl semănai jumătate ș-încolo viță băgai.
Făcând țarina și via am luat grâu, orz și vin,
Și suta au adus mia sau un borcan cu vârf plin.
Și acum acea comoară, fără nici un scăzământ,
O am tot pe moșioară, îngropată în pământ.
De voi muri, împreună veți merge s-o căutați,
Săpând cu-ngrijire bună, moșia să nu stricați;
Ci faceți, zic, cum e bine, adică de rând săpați,
Ca să puteți ca și mine rod dintr-însa să luați.
Abia pân-aci el zise și ostenind încetă,
Adormi, ochii-și închise și nu se mai deșteptă.
Feciorii lui s-apucară (după ce l-au îngropat),
Pretutindenea cațără, loc n-au lăsat nesăpat.
După ce se necăjiră că nici un borcan n-au scos,
Locul cel săpat porniră ș-îl semănară frumos;
Din care cu-mbelșugare în acel an rod luând,
Făcură o sumă mare, cu preț bun toate vânzând.
Atunci ei cu păreri bune frățește banii-mpărțind,
Le-a venit înțelepciune, și zise unul zâmbind:
- Vedeți, fraților, comoara de care tata a zis?
Borcanul e moșioara și banII, cum ne-a descris.
Adică: lucrând pământul, scoatem comoară din el,
De munca i-a fost cuvântul, iar nu cum gândeam altfel.
Munca e comoară mare ce stă-ngropată-n pământ,
Care sfârșit nu mai are din porunca Celui sfânt.
Și dacă nevoitorul cu nădejde va săpa,
El își va dobândi dorul, comoara a dezgropa.
Munca pe om niciodată nu-l lasă a flămânzi,
Când cu firea-mbărbătată noaptea o va face zi.
Așadar d-aci-nainte să nu ședem lenevoși,
Ci, cum ne-a dat tata minte, să muncim mai inimoși.




Despre negot, iarasi - Despre negot, iarasi
Despre negot, iarasi - Povestea vorbii


Aceasta pagina a fost accesata de 573 ori.