Autori > Anton Pann


Despre pricini si judecati - Povestea vorbii



Două pisici dintr-o casă, surori, frați vei să le zici,
In cămară după masă intrând ca niște pisici,
Mirosiră, cotiliră din taler în taleraș
Ș-între altele găsiră și o felie de caș.
Sar amândouă deodată, asupra-i să grămădesc,
Pentru el vor să se bată, fac gură, se gâlcevesc.
Și una și alta rele, mârâia și miuia,
Să-l împartă între ele nicidecum nu se-nvoia.
Și ca să nu se mai certe merg la cotoi, cer la el
Ca prin dreaptă judecată să le-mpace la un fel.
Cotoiul, ca un cu minte, le-a zis: - Nu vă mai certați,
Ce folos mii de cuvinte? eu știu cum vă împăcați:
Care le împacă toate e cumpăna pre pământ,
Și împotriva-i nu poate nimeni să zică cuvânt.
Zicând aceste, apucă și cumpenele pe loc,
Ceru cașul să-i aducă, îl rupe drept prin mijloc,
Pune într-o parte ș-alta cașul cel în două frânt,
înalță cu mâna-ndată cumpăna de la pământ;
Dacă vede că-ntr-o parte atârna mai greu nițel,
Ia din ceealaltă parte și mușcă ceva din el.
Îl pune iar, iar rădică, acum dincoaci greu văzând,
Mușcă și d-aci nițică, ca să potrivească vrând.
Apoi iar și iar și iară, când aci, când colea greu,
Vrând lor rău să nu le pară, el a mușcat tot mereu,
Pan' se satură pe sine și lăsă părțile mici;
Atunci le potrivi bine și le dete la pisici.
Ele dar silite fură astfel a se mulțămi,
Dacă minte nu avură singure a-l împărți.




Despre pricini si judecati - Despre pricini si judecati
Despre pricini si judecati - Povestea vorbii
Despre pricini si judecati - Povestea vorbii


Aceasta pagina a fost accesata de 606 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio