Autori > Cincinat Pavelescu
O, de-as putea s-ajung la nemurire
Suplimentul de duminică al unui mare cotidian propusese ca, pe acest amestec de rime banale și rare să se scrie un sonet, în care poetul întâi să-și exalteze talentul și în ultimul vers să râdă de ce-a scris. Eu am câștigat, cu sonetul de mai jos, premiul de 100 lei, care pe atunci era colosal.
O, de-aș putea s-ajung la nemurire
Cu versul meu sonor ca un cristal!
Să fiu cugetător ca Blaise Pascal
Și toți să mă citească cu uimire!
'Nainte de-a sosi ceasul fatal,
Aș vrea să gust o clipă de orbire
Că m-a-mbătat cuvântul sfânt: iubire,
Șoptit de o frumoasă-n carnaval!
Dar vei muri, obscur ca un microb,
Chiar tu, poet ce-ai fost apururi rob
Iubirii pline de melancolie!
Mă voi prăji în iaduri pe un rug,
Pe când din cer, blajin, sfântul Ilie
Îmi va ierta prostiile ce-ndrug!
O, de-as putea s-ajung la nemurire
Aceasta pagina a fost accesata de 571 ori.