Pe când amurgul varsă jale Și-mbracă-n aur cimitirul, Își lăcrimează trandafirul Blândețea albelor petale, Pe un mormânt uitat sub ele, Peste mormântul mamei mele.
În ore lungi de întristare Când greul vieții mă apasă Și peste suflet mi se lasă Cu neagra lui neîndurare, Cum aș vrea, mamă, să mă-ngroape Sub trandafir, de tine aproape!