Autori > Ion Pillat
Scoica
Din tara fabuloasa cu cranguri de polip.
Cu flori ca pietre scumpe incremenind pe stanca,
Pe-un tarm, pe care valul il bate si-l mananca,
Copil, zarii o scoica zvarlita pe nisip.
O, de-as putea in mine din nou sa infirip
Fiorul de atuncea, mirarea mea adanca
De-a prinde-n scoica muta ca o soptire inca
De ape nevazute, de valuri fara chip;
Si noaptea, cu urechea pe scoica, departat
Sa tot aud, pe plaja tacuta a visarii,
Urcand, urcand vuirea si murmurile marii...
Dar ce copil de veghe la geamul alb de stele,
Va fi, purtandu-mi versul in suflet incrustat,
Misterioasa scoica a nemuririi mele?
Scoica
Aceasta pagina a fost accesata de 9638 ori.